Sus
  >  Home   >  Mănăstirea Antim – descoperită din întâmplare în centrul Bucureștiului

Știați că la 5 minute de mers pe jos de Palatul Parlamentului, în spatele blocurilor înalte de pe Bulevardul Unirii, poți să găsești una dintre cele mai frumoase mănăstiri din București? Eu am aflat abia sâmbătă, din întâmplare, deși m-am plimbat prin zona respectivă de sute de ori.

După ce am vizitat Palatul Parlamentului, mă întorceam către mașină și cum aveam în continuare chef de plimbat, am încercat să fixez ca destinație pe Waze, Mănăstirea Chiajna. La sugestii văd, la 200m de mine, Mănăstirea Achim și am fost puțin surprins, dar și curios, așa că am continuat traseul, la pas.

Mănăstirea Antim

Am descoperit o mică oază de liniște în buricul orașului, iar cât timp ești în curtea mănăstirii te simți, oarecum, ca fiind în Bucovina, sau o altă regiune istorică, oarecum rurală. Scăpată ca prin minune de buldozerele comuniste, este una dintre cele mai reprezentative biserici în stil brâncovenesc.

Ridicată între 1713-1715 de mitropolitul Antim Ivireanul, nu departe de Catedrala Patriarhală, în cartierul bucureștean numit pe atunci „mahalaua popii lui Ivasco”, pe locul unei vechi biserici de lemn. Inițial, mănăstirea avea forma unei cetăți, cu biserica în centru, pe laturi fiind chiliile, iar în fiecare colț era câte un turnuleț.

antim

Întreg complexul, care cuprindea biserica, chiliile, paraclisul și clopotnița, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pictural, a fost realizat sub îndrumarea ierarhului. De asemenea ușa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică a fost sculptată de însuși Sf.Antim, iar deasupra acesteia se află melcul, emblema sfântului, simbol al credinței și smereniei.

Mănăstirii i-a fost adăugată și o tipografie, prin care ctitorul urmărea educarea morală și intelectuală a poporului, în lumina învățăturii creștine, dorind ca acest meșteșug să nu dispară din țară.

Istoria mănăstirii este destul de bogată, astfel în 1738 cele două turle ale bisericii au fost dărâmate în urma unui cutremur, urmând ca în 1746 să fie complet restaurată. La finalul sec.al XVIII-lea mănăstirea a ajuns într-o stare jalnică, urmând ca din anul 1797 să găzduiască o Scoală de Preoție, iar din 1836 aici a funcționat și Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Între 1840-1864, aici au fost mutate Arhivele Statului.

În vara anului 1863, Biserica a fost redeschisă slujbelor, în prezența lui A.I.Cuza, iar în 1865 a suferit o inundație din cauza revărsării Dâmboviței, urmând a fi reparată în 1867. Între anii 1910-1912 a fost construit Palatul Sfântului Sinod, iar între 1984-1986 , sub presiunea comuniștilor, sunt demolate o parte dintre chilii, pentru lărgirea unei străzi, în schimb este restaurată biserica principală, afectată de cutremurul din 1977.

O altă etapă importantă din istoria mănăstirii este „Rugul aprins”, un cerc alcătuit din monahi și intelectuali, ce avea să intre în ilegalitate, iar membrii acestuia să fie închiși pentru o perioadă.
În prezent, în afara mănăstirii propri-zise, ansamblul găzduiește și biblioteca Sf.Sinod. De altfel, Sf.Antim înființează aici pentru prima dată în Țara Românească, o bibliotecă publică de împrumut.

postați un comentariu

one × three =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.