Mănăstirea Antim – bijuteria brâncovenească ascunsă în centrul Bucureștiului

Știați că la 5 minute de mers pe jos de Palatul Parlamentului, în spatele blocurilor înalte de pe Bulevardul Unirii, poți să găsești una dintre cele mai frumoase mănăstiri din București? Eu am aflat abia sâmbătă, din întâmplare, deși m-am plimbat prin zona respectivă de zeci de ori.

După ce am vizitat Palatul Parlamentului, mă întorceam către mașină și cum aveam în continuare chef de plimbat, am încercat să fixez ca destinație pe Waze, Mănăstirea Chiajna. La sugestii văd, la 200m de mine, Mănăstirea Antim și am fost puțin surprins, dar și curios, așa că am continuat traseul, la pas.

Am descoperit o mică oază de liniște în buricul orașului, iar cât timp ești în curtea mănăstirii te simți, oarecum, ca fiind în Bucovina, sau o altă regiune istorică, oarecum rurală. Scăpată ca prin minune de buldozerele comuniste, este una dintre cele mai reprezentative biserici în stil brâncovenesc.

Mănăstirea Antim

Localizare și cum ajungi

Mănăstirea Antim se află pe Strada Mitropolit Antim Ivireanul, nr. 29, Sector 5, în apropierea Pieței Constituției și la svârful umbra Palatului Parlamentului – cu care formează, alături de Catedrala Patriarhală, un triunghi de spiritualitate și istorie concentrat în același cartier.

Deși nu este vizibilă din bulevardele mari, mănăstirea poate fi găsită ușor pe orice aplicație de navigație. De la intrarea vizitatorilor de la Palatul Parlamentului (str. Izvor) se ajunge pe jos în aproximativ 10 minute, traversând cartierul Uranus.

Cu metroul: cea mai apropiată stație este Izvor (M1/M3), la 8–10 minute de mers pe jos. Cu autobuzul: liniile care opresc în zonă – 136, 385. Cu mașina: există posibilități de parcare pe străzile din jur, însă zona este limitată.

Cine a ctitorit-o – Sfântul Antim Ivireanul

Pentru a înțelege cu adevărat mănăstirea, trebuie să știi câte ceva despre omul din spatele ei – și este o poveste extraordinară.

Antim Ivireanul s-a născut în jurul anului 1650 în Iviria – Georgia de astăzi – primind la botez numele Andrei. De tânăr a fost luat în robie de turci și dus la Constantinopol. Eliberat ulterior, a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia și limbile greacă, arabă și turcă. Tot acolo s-a călugărit sub numele Antim.

În jurul anului 1689–1690, domnitorul Constantin Brâncoveanu îl aduce în Țara Românească, unde Antim învață română, slavonă și meșteșugul tiparului. Din 1691, preia conducerea tipografiei domnești din București – și de aici începe una dintre cele mai impresionante cariere culturale din Evul Mediu românesc.

De-a lungul vieții, Antim Ivireanul a tipărit sau coordonat 63 de cărți în limbile română, greacă, arabă, georgiană, slavonă și altele. A întrodus definitiv limba română în slujbele bisericești, contribuind esențial la formarea limbii liturgice românești folosite până astăzi. Istoricul Nicolae Iorga scria că prin cărțile sale, „datina străină a primit o lovitură de moarte”.

A fost primul tipograf care a produs o carte ortodoxă cu caractere arabe (Liturghierul greco-arab, 1701 – una dintre primele cărți cu litere mobile în caractere arabe din lume) și a trimis o tipografie la Tbilisi, contribuind la întemeierea tiparului georgian.

Parcursul său eclesial a fost la fel de remarcabil: stareț la Mănăstirea Snagov (1694), episcop la Râmnic (1705), mitropolit al Ungrovlahiei (1708–1716).

Istoria mănăstirii

5 februarie 1713. De praznicul Sfintei Mucenițe Agata, Antim Ivireanul hotărăște, printr-o „descoperire dumnezeiască”, să ridice o mănăstire pe locul unde se afla o veche bisericuță de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, în cartierul bucureștean numit pe atunci „mahalaua popii lui Ivașco”. Și-a pus toată averea la dispoziția lucrătorilor, construcția fiind gata doi ani mai târziu.

Mănăstirea a fost sfințită în 1715 și închinată Tuturor Sfinților – hramul pe care îl poartă și astăzi.

Ridicată între 1713–1715 de mitropolitul Antim Ivireanul, nu departe de Catedrala Patriarhală, pe locul unei vechi biserici de lemn. Inițial, mănăstirea avea forma unei cetăți, cu biserica în centru, pe laturi fiind chiliile, iar în fiecare colț era câte un turnuleț.

Întreg complexul – biserica, chiliile, paraclisul și clopotnița – atât din punct de vedere arhitectural, cât și pictural, a fost realizat sub îndrumarea ierarhului. De asemenea, ușa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică a fost sculptată de însuși Sfântul Antim, iar deasupra acesteia se află melcul, emblema sfântului, simbol al credinței și smereniei.

Mănăstirii i-a fost adăugată și o tipografie, prin care ctitorul urmărea educarea morală și intelectuală a poporului, în lumina învățăturii creștine. La Mănăstirea Antim, ctitorul înființează pentru prima oară în Țara Românească o bibliotecă publică de împrumut.

Moartea martirică a ctitorului

În toamna anului 1716, atitudinea antiotomană a lui Antim Ivireanul și sprijinul acordat rezistenței împotriva primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, îi costă viața. Caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică la cererea fanarioților, este condamnat la exil pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.

Pe drum, pe 27 septembrie 1716, ostașii turci care îl escortau l-au ucis și i-au aruncat trupul în apele râului Tungia (Tungea), lângă Adrianopol. A murit astfel martiric – la fel ca și binefăcătorul său, domnitorul Constantin Brâncoveanu, executat doi ani mai devreme de aceiași turci la Constantinopol.

Abia în 1966, după 250 de ani, Patriarhia Ecumenică a anulat nedreptatea caterisirii. Iar în 1992, la 21 iunie, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat – Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este prăznuit în fiecare an pe 27 septembrie.

Calvarul istoriei

Istoria mănăstirii este destul de bogată: în 1738, cele două turle ale bisericii au fost dărâmate în urma unui cutremur, urmând ca în 1746 să fie complet restaurată. La finalul sec. al XVIII-lea mănăstirea a ajuns într-o stare jalnică, urmând ca din 1797 să găzduiască o Școală de Preoție, iar din 1836 – Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Între 1840–1864, aici au fost mutate Arhivele Statului.

În vara anului 1863, Biserica a fost redeschisă slujbelor, în prezența lui A.I. Cuza, iar în 1865 a suferit o inundație din cauza revărsării Dâmboviței. Între 1910–1912 a fost construit Palatul Sfântului Sinod pe latura de nord. Sub comuniști, între 1984–1986, o parte din chilii au fost demolate pentru lărgirea unei străzi, în schimb biserica principală a fost restaurată după cutremurul din 1977.

Un episod remarcabil al perioadei comuniste: Palatul Sinodal a fost translat 25 de metri spre sud-vest și rotit cu 13 grade pe role, pentru a face loc lucrărilor de sistematizare – fiind considerată, la momentul respectiv, cea mai grea clădire mutată pe role din România, salvată astfel de la demolare.

Arhitectura – un manual de stil brâncovenesc

Mănăstirea Antim este considerată una dintre capodoperele stilului brâncovenesc, curentul arhitectural și artistic care a înflorit la curtea lui Constantin Brâncoveanu la începutul sec. al XVIII-lea – o sinteză rafinată între tradițiile bizantine și influențele Renașterii occidentale.

Biserica principală este construită în plan triconic (specific ortodox românesc: altar, naos și pronaos în formă de treflă), cu o arhitectură suplă și echilibrată, remarcabilă prin eleganța proporțiilor și bogăția decorației sculptate.

Elementele arhitecturale care ies în evidență:

Pridvorul de intrare cu coloane sculptate – un element tipic brâncovenesc, care creează o trecere ceremonioasă spre spațiul sacru. Ancadramentele ferestrelor și ușilor sunt bogat ornamentate cu motive florale și vegetale, specifice artei brâncovenești.

Tâmpla (iconostasul) este considerată unică în arta religioasă românească: este sculptată integral în piatră – o realizare extraordinară pentru epoca respectivă –, atribuită chiar lui Antim Ivireanul. Cea originală a fost remontată în 1966, adăugându-i-se icoanele împărătești și praznicale lucrate în mozaic.

Ușa de intrare în biserică din lemn masiv de stejar, bogat sculptată, este atribuită tot lui Antim. Deasupra ei, melcul – emblema pe care Antim și-o atribuise sieși ca simbol al credinței răbdătoare și al smereniei.

Pictura interioară din biserică și din paraclis a fost executată după schițele mitropolitului ctitor, care a și pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul. Sigur pictate de Antim însuși sunt două icoane mari de lângă tâmplă: Icoana Tuturor Sfinților și Icoana Sfinților Alexie, Nicolae, Antim și Agata.

Mozaicul de pe frontispiciul bisericii, reprezentându-i pe sfinții Alexie, Nicolae, Antim și Agata, a fost executat de Olga Greceanu și pr. Sofian Boghiu, în secolul XX.

„Rugul Aprins” – mișcarea spirituală care a înnoit mănăstirea

Una dintre cele mai fascinante pagini din istoria Mănăstirii Antim este legată de mișcarea isihastă „Rugul Aprins”, înființată în 1945 pe aceste meleaguri. În jurul unui monah rus, Ioan cel Străin (Kulâghin), s-au adunat la Antim personalități marcante ale culturii și spiritualității românești: poetul Vasile Voiculescu, scriitorul și monahul Sandu Tudor (Agathon), compozitorul Paul Constantinescu, alături de monahi, intelectuali și studenți.

Cercul, dedicat rugăciunii contemplative și adâncitei înțelegeri a Ortodoxiei, a intrat în ilegalitate sub comuniști. Membrii săi au fost arestați în valuri – unii au murit în închisori, alții au supraviețuit cu prețul unor suferințe imense.

Părintele Sofian Boghiu (1912–2002), ultimul stareț și cel mai iubit duhovnic al mănăstirii, este cel care a cristalizat și transmis mai departe „duhul Antimului” – o atmosferă de rugăciune profundă și viață interioară care se simte și astăzi în curtea liniștită a mănăstirii.

Mănăstirea Antim astăzi

În prezent, Mănăstirea Antim funcționează ca Paraclis Patriarhal și reședință a episcopilor vicari patriarhali. Este un lăcaș activ, cu 7–9 viețuitori și un program liturgic susținut. De două ori pe săptămână, marțea și joia, după slujba Vecerniei, se desfășoară Cateheze deschise tuturor credincioșilor.

Complexul include:

• Biserica principală – cu hramul Tuturor Sfinților (sărbătorit în prima duminică după Rusalii) și al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie)
• Paraclisul
• Muzeu dedicat vieții și activității lui Antim Ivireanul – carte veche, icoane și obiecte bisericești
• Biblioteca Sfântului Sinod – peste 100.000 de volume, deschisă publicului
• Magazin de cărți și obiecte bisericești (chiliile dinspre nord)
• Biroul de pelerinaj al Patriarhiei Române
• Palatul Sfântului Sinod (1910–1912), de pe latura nordică

Moaște păstrate la Antim: particele din moaștele Sfinților 40 de Mucenici, Sfântul Mucenic Neofit și Acachie, Sfânta Muceniță Paraschevi. Un fapt mai puțin știut: în timpul Primului Război Mondial, la Mănăstirea Antim au fost adăpostite câteva luni moaștele Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș.

Informații practice:

Adresă: Str. Mitropolit Antim Ivireanul, nr. 29, Sector 5, București Telefon: +40 314 178 078 Email: manastirea.antim@gmail.com Website: manastireaantim.ro Intrare: liberă

---

Poate vrei să citești și…

Mănăstirea Antim se află în imediata vecinătate a unor obiective dintre cele mai importante din București. Dacă ai ajuns până aici, nu pleca fără să explorezi și:

• 🏛️ Palatul Parlamentului – megaproiectul lui Ceaușescu, la 5 minute distanță
• 🚶 Plimbare pe Calea Victoriei – de la CEC până la Piața Victoriei
• 🎨 Muzeul Național de Artă al României – în Palatul Regal de pe Calea Victoriei
• 👑 Spațiile istorice ale Palatului Regal – o vizită fascinantă și puțin știută
• 🎼 Palatul Cantacuzino / Muzeul George Enescu – cea mai frumoasă clădire de pe Calea Victoriei
• ⚱️ Muzeul Național de Istorie – Tezaurul Cloșca cu Puii de Aur
• 🦋 Muzeul Antipa – cel mai bun muzeu din București cu copiii
• 🌿 Parcul Herăstrău – cel mai mare parc din București
• ⛪ Mănăstirea Chiajna – ruina romantică de la marginea Capitalei
• 🏺 Muzeul George Severeanu – casa unui medic cu sufletul de colecționar