Sus
  >  Home   >  Curtea de Argeș

Ieri am avut ceva treabă în Pitești și pentru că am terminat destul de repede m-am hotărât să profit de situație și să fac o plimbare la Curtea de Argeș. Distanța între cele două orașe este de aproximativ 35 km, astfel în jumătate de oră eram la destinație.

Istoria orașului

Puține orașe din România se pot mândri cu istoria Curții de Argeș, prima capitală a Țării Românești și probabil locul în care s-a dezvoltat statul medieval Valahia. Este locul în care s-au născut mai multe personalități ale istoriei noastre, precum: Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă și Mircea cel Bătrân.

Legenda spune că orașul a fost înființat de Negru Vodă în 1290 și distrus la scurt timp de atacurile maghiare din 1330. În Argeș, așa cum se numea orașul, a fost mutată Mitropolia Ungrovlahiei, a fost construită prima necropolă a domnitorilor valahi și prima monetărie a țării.

Declinul orașului începe în sec.al XVI-lea, după mutarea capitalei Țării Românești la Târgoviște. Își recapătă statutul în 1886, când devine oraș regal, atunci când Regele Carol I desemnează Mănăstirea Curtea de Argeș ca necropolă regală.

Mănăstirea Curtea de Argeș

Încă din Pitești am pus ca destinație pe Waze Mănăstirea Curtea de Argeș, simbolul orașului și cel mai vizitat obiectiv turistic. Am ajuns în parcarea foarte încăpătoare de la intrare, am plătit 2 lei și am urcat către mănăstire. Din punctul meu de vedere este de departe cea mai frumoasă biserică din România, nefiind capabil să găsesc o alta care să rivalizeze cu aceasta.

Tarife:

  • taxă de parcare: 2 lei
  • taxă vizitare: 2 lei
  • taxă foto în interiorul bisericii: 10 lei
  • toaleta este cu taxă, de asemenea: 1 leu

Mănăstirea Curtea de Argeș

Mănăstirea Argeșului este ctitoria domnitorului Neagoe Basarab, fiind zidită la începutul sec.alXVI-lea, mai exact între anii 1512-1517. Nu ai crede acest lucru când privești acestă capodoperă a arhitecturii românești, că are 500 de ani vechime. A fost construită din piatră de Albești de Muscel, marmură și mozaicuri aduse de la Constantinopol, în fruntea meșterilor ce au ajutat la ridicarea lăcașului fiind Meșterul Manole, eroul uneia dintre cele mai populare legende din istoria noastră.

Se spune că a durat destul destul de mult construcția mănăstirii, căci zidurile nu se susțineau foarte bine, probabil din cauza solului șubred și mocirlos, datorită văii de alături. Astfel, sub zidurile propriu-zise ale construcției, au fost puși cărbuni și trunchiuri de stejar, să absoarbă excesul de umiditate.

Construcția se finalizează în cele din urmă în 1517, iar la sfințirea acesteia a participat, printre alții, patriarhul ecumenic Teolipt al Constantinopolului.

Mănăstirea Curtea de Argeș

Vechea legendă îl amintește pe Meșterul Manole, cel care și-a dorit atât de mult să finalizeze această capodoperă încât a recurs la un gest disperat, acela de a îngropa în zidurile mănăstirii pe însăși soția sa, Ana. Prin această legendă, înțelepciunea populară dorește să scoată în evidență jertfa și tăria de suflet necesară necesară pentru a duce la sfârșit o lucrare așa măreață.

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș este impunătoare, iar din punct de vedere arhitectural fascinează cele patru turle înalte, în special cele două din față, modelate în spirală, după motivul popular al funiei răsucite.

Același motiv popular al funiei răsucite îl găsim și mai clar la mijlocul bisericii, aceasta separând registrele decorative. Sunt prezente foarte multe panouri semicirculare cu forme decorative variate, săpate în piatră. Colorate în auriu, albastru și verde, au fost identificate peste 150 de motive ornamentale. La întretăierea arcurilor există mici discuri pe care se află câte un porumbel de piatră aurită, ținând în cioc un clopoțel ce sună la adierea vântului.

Interiorul bisericii este la fel de monumentală ca și exteriorul acesteia. Predomină culorile auriu, verde, albastru și roșul. În pronaos vedem cele 12 coloane masive, ce simbolizează pe cei 12 apostoli. Unele dintre ele sunt în spirală, revenind la motivul sforii răsucite (aceasta simbolizeză infinitul, dar și legătura dintre cer și pământ).

Pictura interioară a fost finisată de Dobromir Zugravul, în 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. În anii 1875-1886, are loc o restaurare totală în vremea Regelui Carol I, sub conducerea arhitectului francez Lecomte du Nouy. Acesta construiește și o nouă catapeteasmă, mai masivă, din bronz aurit, marmură și minunat ornamentată, creând o luminozitate specială în interiorul bisericii.

Catapeteasma

Nu pot trece peste faptul că biserica este probabil cea mai importantă necropolă a României, adăpostind locul de veci al mai multor conducători ai țării, din perioade diferite. Printre aceștia amintim pe Neagoe Basarab, ctitorul bisericii, soția acestuia, Despina Doamna și Domnița Stanca, fiica voievodului. Piatra de mormânt a lui Radu de la Afumați reprezintă și un neprețuit document, unic în spațiul românesc, întrucât pe aceasta sunt amintite cele 20 de lupte duse de el cu dușmanii.

Nu în cele din urmă putem vedea și mormintele celor care au redat frumusețea bisericii și care au ales acest loc drept necropolă. Pietrele din marmură de Carrara a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta sunt în parta dreaptă, imediat cum intrați în biserică, iar pe partea stângă sunt pietrele de mormânt ale Regelui Ferdinand și a soției sale, Regina Maria.

PS. Complexul monahal este acum si locul de odihnă al Regelui Mihai.

Mormintele Reginei Maria și a Regelui Ferdinand

În fața intrării în biserică există și un agheasmatar, element component al complexului arhitectural. Aceste constituie un „altar în aer liber”, precum și un loc de sfințire a apei în ziua de Bobotează.

În zona de vest a curții găsim o cruce de piatră, ce datează din anii 1661-1662, care amintește de o epidemie de ciumă. Crucea este protejată de un pavilion din lemn construit prin grija Reginei Elisabeta.

Crucea epidemiei de ciumă

Biserica Domnească

Primele vestigii medievale de la Curtea de Argeș datează de la sfârșitul sec.al XII-lea. Biserica Domnească este una dintre cele mai de preț monumente ale arhitecturii românești și a fost ridicată de domnitorul Basarab I între anii 1340 și 1352, fiind și între cele mai vechi lăcașuri din țară.

Se spune că acesta este locul de naștere a Țării Românești, iar necropola voievozilor este locul de unde a început Biserica națională, prima Mitropolie a Țării Românești din secolul al XIV-lea. Au fost găsite monele de pe vremea împăraților Alexios III Anghelos și Theodor Anghelon Ducas, lucru care indică faptul că Argeșul era reședința stabilă a voievozilor încă din vremea lui Seneslau și Tihomir.

Biserica Domnească

De pe vremea lui Seneslau se pare că exista o biserică pe a cărei fundație a fost construită Biserica Domnească. Pictura actualei biserici a fost terminată în 1369, însă sfințirea s-ar fi făcut dinainte, probabil de către Nicolae Alexandru. Biserica Domnească a fost considerată cel mai important edificiu al acelor vremuri, fiind în strânsă legătură cu întemeierea Țării Românești.

În vremea lui Neagoe Basarab se demolează vechiul turn și este ridicat un altul din piatră și cărămidă, care se mai păstrează într-o mică măsură. Au mai fost efectuate lucrări de restaurare în sec. al XVII-lea și al XIX-lea, iar în 1746 Radu Zugravul restaurează pictura.

Săpăturile arheologice au scos la iveală 14 morminte, cel mai important fiind al lui Vladislav Vlaicu, având o lespede cioplită în spiritul artei apusene.

Mormântul lui Vladislav Vlaicu

Fântâna lui Manole

Într-un părculeț, peste drum de curtea Mănăstirii Argeșului, la aproximativ 100m de aceasta, se află Fântâna lui Manole. Construită din piatră, într-un stil curat românesc, fiind prevăzută cu un acoperiș în patru ape, aici susură un izvor de basm.

Legenda spune că după ce a terminat biserica, nu a mai reușit să coboare de pe acoperiș, luându-i-se scările. Drept urmare și-a făcut aripi din șindrilă și s-a aruncat, iar în locul în care a căzut a apărut un izvor cu apă curată, ca lacrima, ce curge de sute de ani.

Fântâna lui Manole

Muzeul Municipal Curtea de Argeș

După ce am vizitat Curtea Domnească, mai exact Biserica Domnească, fiind singura din care mai ai ce vedea, am traversat parcarea și am ajuns în fața Muzeului Municipal. Eram oarecum în criză de timp, pentru că trebuia să ajung și la birou, iar acest ocol prin Curtea de Argeș oricum nu era în program. Dar am înțeles de la un domn că vizita nu durează mai mult de 15 minute și am intrat în cele din urmă.

Muzeul este găzduit de clădirea fostului spital orășenesc, iar atmosfera pe care o simți în momentul în care ai intrat este fix aceeași ca într-un spital. Eu am intrat fără să fie cineva la intrare, am început vizita și în timp ce încercam să îmi dau seama din ce direcție se începe a venit un domn pentru a încasa. Biletul de intrare costă 5 lei.

Muzeul Municipal Curtea de Argeș

Trebuie spus că muzeul este unul foarte mic și încearcă să cuprindă toate perioadele istoriei Românești, oarecum în cronologie. Se începe cu informații și câteva obiecte din Antichitate, având pe Traian și Decebal în prim plan, apoi ajungem în perioada medievală, cea în care orașul a cunoscut gloria. Putem vedea arme vechi, monede, scrisori cu sigilii, stemele voievodale ale unor familii princiare etc.

Ajungem apoi în sec. XVII-XVIII-lea, unde găsim stindardul lui Tudor Vladimirescu, iar mai apoi informații, poze, obiecte din epoca regilor.

Muzeul este unul foarte mic, după cum spuneam și nu impresionează prin absolut nimic. Însă ținând cont că biletul este destul de ieftin și nici nu vă ocupă mult timp o vizită, aș zice că se merită să intrați.

Piatra funerară a voievodului Radu de la Afumați

Pietrele funerare ale Reginei Elisabeta și Regelui Carol I

Stindardul lui Tudr Vladimirescu

postați un comentariu

nineteen − 13 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.