Sus
  >  Home   >  Mănăstirea Cheia – refugiul de la granița Ardealului cu Valahia

Cheia este o stațiune mică, dar care ia amploare în ultima vreme. Sau cel puțin așa dă senzația, ținând cont ca au crescut solicitările de cazare pentru această zonă. La fața locului nu pare nimic spectaculos, incomparabil cu celebrele stațiuni de pe Valea Prahovei, șoseaua paralelă, care face legătura de asemenea între Ploiești și Brașov.

mănăstirea cheia

Stațiunea Cheia

Stațiunea este mică, puțin dezvoltată din toate punctele de vedere. Nu sunt multe unități de cazare, restaurante, moduri de a petrece timpul. Însă este mult mai multă liniște. Motiv pentru care acest drum DN1A este adesea folosit ca alternativă la Valea Prahovei.

Localitatea s-a dezvoltat în jurul mănăstirii, de la care a preluat în cele din urmă și numele. Probabil tot pentru liniștea aceasta au venit în zonă și primii călugări, cei care au ridicat prima mănăstire aici, prin 1770. Cu siguranță nu pentru grătarele de la Muntele Roșu, aflat la 5-6 km depărtare.

Un motiv mai bine întemeiat ar fi acela de ajutor dat românilor din Ardeal, aflați imediat după crestele munților. Pe atunci Mănăstirea Cheia se afla pe graniță, iar mulți români care „fugeau” în Țara Românească, făceau popas aici. Tot pe aici opreau și păstorii, dar și negustorii. Se spune că fondatorii ar fi fost niște păstori din zona Săcele-Brașov.

Mănăstirea Cheia

Deși schitul de lemn inițial a fost pus „la adăpost” în această zonă sălbatică, retrasă, tot a fost găsit de turci, care l-au distrus. La doar 7 ani după ce a fost ridicat.

A fost reconstruită după vreo 20 ani, la câțiva metri distanță de locul fostului schit. Pe amplasamentul de astăzi al agheasmatarului mănăstirii se presupune că se afla această a doua construcție, ce a ars din temelii în jurul anului 1835.

Au fost salvate din incendiu icoanele împărătești, stranele, sigiliul, toate acestea fiind și astăzi în mănăstire. Viața monahală nu s-a încheiat nici după acest incident, iar în 1835 a fost începută ridicarea actualei biserici, de această dată din piatră.

Interesant la această mănăstire este faptul că a fost ridicată doar prin strădania călugărilor, fără a avea vreun ctitor domn, sau boier, cum găsim adesea.

Pictura este opera lui Naum zugravul (unele site-uri îl specifică drept „celebrul”, deși nu am mai auzit de el – și am destule articole scrise despre biserici/mănăstiri). Icoanele împărătești îi sunt atribuite lui Gheorghe Tattarescu.

Noi am ajuns aici chiar în timpul slujbei de duminică, iar Evei îi plăcea atât de mult cum „cântă” preotul, încât nu mai voia să iasă. Am ieșit totuși din mulțime și am făcut un scurt tur al curții. La terminarea turului, slujba se încheiase și am putut face câteva poze la interior.

mănăstirea cheia

Arhitectural se pot sublinia pridvorul, specific arhitecturii românești, dar și catapeteasma din lemn sculptat și aurit la Viena.

Mănăstirea Cheia este foarte simplu de vizitat, fiind amplasată chiar pe marginea Drumului Național 1A. La doar câțiva kilometri distanță găsim alte 3 mănăstiri importante pentru acestă zonă, a Teleajenului: Zamfira, Suzana și Crasna.

mănăstirea cheia
mănăstirea cheia

postați un comentariu

19 + 4 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.