Sus
  >  Home   >  Cheile Nerei: Lacul Ochiul Beiului și Cascada La Văioaga
ochiul beiului

Dacă arunci un ochi pe „cuprinsul” obiectivelor turistice din România vizitate, vei găsi mai multe lacuri, de toate tipurile. Sf.Ana, Lacul Roșu, Bâlea, Colibița, etc… Însă toate au fost depășite de mult mai micul lac Ochiul Beiului, din Parcul Natural Cheile Nerei – Beușnița.

Unde să te cazezi pentru a face traseul

Din cauza proastei documentări era să ratez acest obiectiv unic. Dar, ca și scuză, nici nu am găsit informații foarte exacte pe internet și m-am încurcat puțin.

Planul a fost prost făcut de acasă și din păcate a trebuit să încurc și pe alții, la cazare. După vizita la Cascada Bigăr, am zis să facem o plimbare prin Oravița, înainte de a ne caza în Anina.

Apoi urma să mergem spre locul de pornire în traseul care să includă „La Tunele” – Cascada „La Văioaga” – Lacul Ochiul Beiului – Cascada Beușnița.

Dar vizita Oraviței a fost un eșec total! În urmă cu 10 ani văzusem Teatrul Eminescu din oraș, unul cu adevărat special. Acum, acest simbol al orașului era închis, pentru renovări. Nici urmă însă de muncitori.

Alt obiectiv important al orașului, gara, era de asemenea închisă cu un lacăt. Am pierdut practic aproape 2 ore, iar un drum până în Anina și înapoi ne-ar mai fi luat încă 2. Iar traseul nostru era pecetluit. Distanțele par scurte, însă drumurile sunt atât de proaste încât se parcurg în timpi dubli față de cât ai calculat.

Așa că am decis să anulăm cazarea din Anina, cu părere de rău față de cei care ne păstraseră 2 camere și am căutat ceva mai aproape de intrarea în Parcul Natural, pentru a mai avea șanse să facem traseul.

Am găsit cazare la Pensiunea Dady din Potoc, care părea cea mai apropiată de startul traseului. I-am lăsat pe părinți la cazare, iar eu împreună cu Sorina și Eva am plecat să mai salvăm ceva din traseu. Era deja în jur de ora 16.

Cum ajungi la Ochiul Beiului

Ne aștepta un drum anevoios, după cum am fost avertizați de doamna de la cazare. Urma să mergem cu mașina până la Păstrăvăria Din Valea Bei. 8 km făcuți în 35-40 minute. 5 dintre cei 8 km pe drum forestier, pe care mi-ar fi fost teamă să bag mașina dacă nu era cu gardă înaltă.

Drum foarte prost, îngust, cu râu/hău pe o parte și stâncă pe alta. Oarecum periculos dacă îți vine o altă mașină din sens opus.

Din păcate nu am mai avut timp să oprim „La Tunele”, pe care eram foarte curios să le văd. Ținta principală era însă Ochiul Beiului și era musai să-l bifăm.

Pe la mijlocul drumului, foarte aproape de drum, poți vedea Cascada „La Văioaga”. Am oprit câteva minute să pozăm, iar după alți 2 km ajungeam la păstrăvărie.

La Văioaga

Un magazin micuț, cu un grătar, iar în apropiere loc de camping, unde erau destui cu rulote și corturi.

Noi ne-am luat repede câteva sticle de apă și cu Eva în brațe am pornit pe traseu. Faci cam o oră până la Ochiul Beiului și din fericire drumul este ușor, ca o plimbare prin parc, fără diferențe de nivel.

Din păcate se făcuse deja târziu și nu am putut să continuăm traseul până la Cascada Beușnița, până la care mai aveam de mers 30 minute. Dacă nu eram cu Eva după noi cu siguranță nu renunțam, însă așa nu puteam risca să rămânem prin pădure, pe întuneric.

Traseul spre Ochiul Beiului

Cazarea în Potoc – Pensiunea Dady

Pensiunea Dady a fost un compromis și am luat-o ca atare. Singurul motiv pentru care am ales această cazare a fost distanța scurtă față de startul traseului. În rest numai minusuri.

În primul rând se află oarecum în pustietate, fără prea mulți vecini…și nici peisajul nu este fantastic. Deși era curat, puteai simți non-stop un miros oribil, venit de la apă. Nu știu ce unde își extrag apa, însă este de-a dreptul groaznic.

Partea cea mai proastă însă este că nu ai posibilitate să mănânci la unitate… și restaurante în sat nu există. Singurele variante sunt să te întorci în Oravița (30 minute), Păstrăvarie (30 minute pe drum oribil), sau să încerci restaurantul unei pensiuni din Sasca Montană, un sat vecin, dar până la care faci totuși cel puțin 20 minute.

Noi am ales ultima variantă, unde am mâncat de prânz și ne-am luat la pachet și pentru cină, în cazul că ajungem prea târziu înapoi de pe traseu. Mâncare foarte bună și la Pensiunea Patru Anotimpuri și la Pensiunea Cheile Nerei. Și cazarea părea mult mai prietenoasă decât la Dady, însă decizia fusese luată.

Pe seară am căutat 30 minute un magazin prin sat. Nu aș mai reveni aici, aș alege cazare în Sasca Română, sau Sasca Montană. Chiar dacă ar fi drumul ceva mai lung până la Păstrăvărie. Sau dacă puteți parcurge traseul pe jos (4-5 ore), chiar mai bine, porniți direct de aici, către Tunele.

Despre Lacul Ochiul Beiului

Devenit o atracție de top al Banatului Montan, spuneam că a devenit lacul meu preferat din România. Din momentul în care am ajuns pe malul său, m-am simțit într-un basm, iar oboseala și teama că suntem în întârziere au dispărut.

Nu știam din ce unghi să-l mai privesc, aproape uitasem de pozat… Voiam să văd pe viu acel turcoaz nebun, cum rar mai găsești. Iar apa atât de clară, încât zăreai fundul lacului, dar și păstrăvii care înotau prin el.

Ochiul Beiului

Este un lac mic, reușind să-i dau ocolul în 3-4 minute. Are un diametru de doar 15m, suprafața totală de sub 300mp, iar adâncimea maximă aproape de 4m.

Datorită izvorului care alimentează lacul în permanență, apele acestuia păstrează o temperatură constantă pe întreg parcusul anului, undeva între 4 și 8 grade Celsius. Astfel a devenit celebru faptul că Ochiul Beiului nu îngheață niciodată.

Este de preferat să ajungeți la oră de prânz, când razele Soarelui bat perfect pe apele lacului, iar culoarea sa devine perfectă.

Declarat Monument al Naturii, scăldatul este strict interzis!

Ochiul Beiului

De aici mai aveam încă 30 minute de mers până la Cascada Beușnița, însă din păcate am renunțat, pentru că se însera, iar noi aveam un bebeluș în brațe. Dar fără îndoială ne vom întoarce, pentru a se bucura și Eva cu adevărat de culorile Ochiului Beiului.

Legendele Lacului Ochiul Beiului

Prima legendă și cea mai cunoscută, care dă și denumirea lacului, este una de dragoste. Evident, cum sunt majoritatea legendelor, o poveste de dragoste cu sfârșit tragic.

Pe vremea când Banatul era sub stăpânire otomană, fiul unui bei s-a îndrăgostit de o păstoriță româncă. În cele din urmă, bătrânul bei a ordonat uciderea tinerei, iar fiul său a fugit în pădure și a plâns până s-a format lacul.

Ochiul Beiului

A doua legendă, mult mai dragă mie, spune că în noaptea magică de Sânziene, 24 iunie. Atunci se deschid cerurile, iar ielelele se adună în jurul lacului, unde cântă, dansează și se îmbăiază.

Luând forma unor tinere superbe, ielele reprezintă unele dintre cele mai fascinante făpturi supranaturale din mitologia autohtonă.

Cascada „La Văioaga”

Deși nu am reușit să vedem Cascada Beușnița, despre care unii spun că este mai spectaculoasă decât mult mai celebra Bigăr, am făcut un scurt popas „La Văioaga”, o altă cascadă din Parcul Natural Cheile Nerei – Beușnița, aflată chiar pe drumul spre Lacul Ochiul Beiului.

Până să ajungi la Păstrăvărie, cu aproape 2km mai înapoi, poți vedea pe marginea drumului un mic indicator către Cascada „La Văioaga”. Dacă este liniște deplină o poți auzi din drum, fiind foarte aproape.

Am tras mașina cât mai pe margine, pentru a lăsa loc și altora, însă nu am putut merge împreuna spre cascadă. Drumul nu este drept, ci există câteva urcușuri și coborâșuri unde ai nevoie să te ajuți de mâini, iar cu un copil în brațe este imposibil.

La Văioaga

Așa că am făcut cu rândul. Prima dată am coborât eu, unde am admirat frumusețea cascadei și culoarea turcoaz a apei. Aș fi vrut să fie și fetele lângă mine și să rămânem câteva ore acolo… Peisaj de vis și multă liniște.

Însă am avut timp doar de 4-5 poze, nici astea fantastice, pentru că sus mă aștepta Sorina, nerăbdătoare și ea să vadă cascada.

Căderea de apă este spectaculoasă, cu o perdea îngustă, dar vijelioasă, care ajunge într-un luciu de apă liniștit, în care peștii înoată fără stres.

Peisajul este completat de pietrele calcaroase și de mușchiul verde.

Alte atracții din Parcul Natural Cheile Nerei – Beușnița

Din păcate o singură zi nu a fost suficientă pentru a vedea toate frumusețile pe care Parcul Cheile Nerei le are de oferit. De fapt jumătate de zi, după ce am pierdut ore bune prin Oravița.

Pe lângă Cascada Bigăr, Lacul Ochiul Beiului și Cascada „La Văioaga”, mai sunt alte obiective de top, precum: „La Tunele”, o serie de tuneluri săpate în stâncă, Lacul Dracului, cel mai mare lac carstic din România, aproape la fel de frumos ca Ochiul Beiului și desigur, Cascada Beușnița.

În plus, o suprafață de 4200 ha pădure seculară de fag a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind una dintre ultimele păduri virgine ale Europei.

De pe traseu..

postați un comentariu

3 + 12 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.