Conacul Aurelian Bentoiu din Făcăeni – Prin Ciulinii Bărăganului

🆕 Actualizare aprilie 2026: La trei ani după prima mea vizită, situația conacului s-a înrăutățit semnificativ. Conform unui raport al Direcției Județene pentru Cultură Ialomița, conacul Aurelian Bentoiu este clasat oficial în „stare de precolaps”, iar autoritățile locale nu au reușit să găsească resursele financiare necesare pentru consolidare sau reabilitare. Monumentul rămâne pe lista monumentelor istorice cu codul IL-II-m-A-14113 și se află în continuare în domeniul public al comunei Făcăeni. Dacă plănuiești să ajungi acolo, fă-o cât mai curând – fără intervenție urgentă, conacul nu va mai rezista mult.

Continui seria „Prin Ciulinii Bărăganului” și mă apropii de Fetești. Dacă de Mănăstirea Hagieni și Orașul de Floci mai știam câte ceva și am menționat în articolele precendete, de această dată a fost o surpriză totală.

Cei care nu cunosc zona, poate au auzit de Făcăeni de la tornada din 2002, fenomen meteorologic care a uimit la momentul respectiv. Comuna se află la 20km de Fetești, cam la 15-20 minute de locul în care m-am născut.

Unde se află și cum ajungi la Conacul Aurelian Bentoiu

Este, de asemenea, locul în care s-a născut bunica mea, care a trăit acolo chiar în anii despre care o să vorbim, când s-a construit Conacul Aurelian Bentoiu, unul dintre puținele conace monument istoric din județ. Și pe lângă monumentul în sine, poate mai mult atrage personalitatea celui care a comandat construcția edificiului.

Am urmat GoogleMaps și am ajuns la marginea comunei, vechea vatră a Făcăeniului, iar din câmp se ridica în fața noastră o construcție, frumoasă, dar a cărei glorie a apus de mult. Conacul se află într-o stare avansată de degradare, iar în situația actuală nu cred că mai rezistă mult.

Am ieșit din mașină, dar inițial nu am avut curaj să merg mai aproape. Mai mulți câini mă lătrau din spatele clădirii. În cele din urmă a ieșit și un domn în întâmpinarea mea. Nu știam dacă e semn bun, sau rău, dar după ce m-a dojenit puțin că am intrat cu mașina prin câmp, mi-a dat și câteva informații despre starea clădirii.

Devastat, locuit de clandestini

Informații istorice nu avea cum să-mi dea. Nu era vreun ghid al locului, ci actualul locatar. Probabil clandestin, pentru că locuia într-una dintre camerele conacului. Totuși a fost simpatic și mi-a deschis ușa, reușind să fac câteva poze și la interior. Mai cu teamă, să nu-mi cadă tavanul în cap, dar m-am riscat. Am intrat doar în hol/anticameră/living, nu știu cum să îl numesc mai exact. O cameră spațioasă, în care se mai distingea doar un șemineu, pe care acum stătea sprijinită bicicleta locatarului.

Omul se plângea de faptul că nimeni nu s-a interesat de soarta clădirii și că el nu poate investi într-o casă care nu este a lui. Îmi spunea că s-a mutat aici de vreo 20 de ani, iar atunci arăta mult mai bine. Însă timpul a distrus aproape complet conacul, acoperișul este aproape căzut, iar unele ferestre au fost închise cu cărămizi.

Istoria conacului

În perioada interbelică, anul 1937, Aurelian Bentoiu, om politic și avocat renumit al vremii, ridică pe moșia din vatra comunei sale natale, Făcăeni, un conac impunător. Pentru acest lucru îl aduce pe Tănase Teodorovici, un zidar celebru prin zona Bărăganului la acea vreme.

Scopul conacului avea să fie atât pentru locuit, dar să servească și drept han și loc pentru petreceri, aproape de Brațul Borcea. Stilul construcției este neoromânesc, cu elemente specifice precum acoperișul și pridvoarele deschise.

Pridvorul de la parter este susținut de coloane puternice, de zidărie cu capitel decorativ, în timp ce pridvorul de la etaj are colonete sculptate în lemn. Aceste colonete sunt foarte aproape de a cădea!

Familia Bentoiu nu s-a putut bucura prea mult timp de conac, pentru că toate proprietățile au fost naționalizate în 1950. De atunci, edificiul a avut mai multe roluri, cel mai mult timp fiind folosit ca sediu al Gospodăriei Agricole Făcăeni. Instituția, cunoscută la începutul comunismului și drept „Prietenia româno-coreeană”, a fost vizitată, printre alții și de liderii comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, dar și de legenda muzicii populare – Maria Tănase.

După 1990 începe cu adevărat declinul conacului și ajunge într-o stare avansată de degradare. Chiar dacă a fost inclus pe lista monumentelor istorice, până acum nu s-au luat măsuri de restaurare. Clădirea nu a fost retrocedată și face parte din proprietatea publică a comunei Făcăeni.

Despre Aurelian Bentoiu

Dacă nu știam despre conac, vă spun sincer că nici despre Aurelian Bentoiu nu știam. Clasele primare le-a făcut în comuna sa natală (1899-1904), apoi a mai rămas încă 2 ani la Făcăeni, din cauza reticenței tatălui său, care nu era de acord ca fiul său să urmeze liceul.

În cele din urmă a ajuns la București, unde a urmat cursurile Liceului „Gh.Lazăr” (1906-1913), iar mai apoi ale școlii de ofițeri de infanterie, obținând gradul de sublocotenent.

Din erou de război, la prizonier politic

A luat parte la luptele Primului Război Mondial, fiind rănit în timpul bătăliei de la Turtucaia. A fost salvat chiar de vărul său, Ion Bănulescu, care era de asemenea și vecin pe ulița din Făcăeni.

A urmat și cursurile Facultăților de Drept și de Filosofie ale Universității București, având colegi, printre alții, pe Tudor Vianu și Camil Petrescu.

În cariera politică, a fost deputat de Ialomița (1933-1937) și a avut mai multe atribute prin Guvernul României, condus de Gheorghe Tătărescu. A ajuns să fie chiar Ministrul Justiției, pentru o scurtă perioadă.

În cel De-al Doilea Război Mondial a participat ca magistrat în justiția militară.

După instaurarea regimului comunist în România, a început și declinul său. În 1948 a fost scos din avocatură, iar în același an, pe 26 octombrie, era arestat, chiar la petrecerea de aniversare a 25 ani de căsătorie.

A stat întemnițat aproape 8 ani, fără judecată, la Jilava, Galați, Pitești, Sighet, Craiova, uranus și Văcărești, timp în care nu a avut dreptul la vreun mijloc de comunicare cu familia.

Avea să fie judecat și achitat în 1956, când părăsea penitenciarul Văcărești. Doar 18 luni avea să fie perioada sa de libertate, în care a încercat să-și recapete sănătatea. Tot în acest interval, dicta fiului său, Pascal Bentoiu, poeziile pe care le întipărise în memorie pe timpul încarcerării. În plus, va scrie memoriile sale, cu amintiri din vremea copilăriei de la Făcăeni.

Zări și zodii – poezii din închisoare

Toate acestea aveau să fie publicate, postum, în volumul „Zări și zodii – poezii din închisoare”.

În 1957 au început noi represiuni asupra elitelor din perioada interbelică, iar Aurelian Bentoiu a fost iar arestat și condamnat la 25 ani de temniță. Avea să moară 5 ani mai târziu, la penitenciarul Jilava.

Despre ultimele clipe de viață ale lui Aurelian Bentoiu avea să scrie chiar Nicolae Steinhard, în „Jurnalul fericirii”: „în al doilea pat, Aurelian Bentoiu, cadaveric, de nerecunoscut și peste măsură de înalt. Supus de curând unei operații, lăsat în părăsire cu pansamente care se împut, e ațâțat de grele dureri…”

În 1996, alături de alți fruntași liberali condamnați pe nedrept, Aurelian Bentoiu a fost reabilitat din punct de vedere juridic.

Moștenirea familiei Bentoiu

Aurelian Bentoiu a avut doi copii care i-au continuat în mod strălucit deprinderile intelectuale. Pascal Bentoiu (1927-2016) a devenit unul dintre cei mai importanți compozitori și muzicologi români ai secolului XX – membru al Academiei Române, autor al unor monografii fundamentale despre George Enescu și al unor lucrări simfonice și de operă remarcabile.

El este cel care a publicat postum poeziile dictate de tatăl său în scurtul interval de libertate dintre cele două detenții. Marta Cozmin (n. Bentoiu), fiica lui Aurelian, a fost scriitoare și cea care a păstrat vie memoria tatălui prin mărturiile despre viața de la Făcăeni.

În prefața volumului „Zări și zodii”, Pascal Bentoiu scria în 2001 cuvinte care rezonează puternic și astăzi, când privești conacul în paragină: pentru un om căruia i s-a luat totul – sănătate, familie, avere, profesie, libertate, speranță și până la urmă chiar viața – mai mult decât „reabilitarea” juridică contează ca memoria și mărturiile sale să ajungă la oameni. Conacul de la Făcăeni este, într-un fel, ultima mărturie tăcută a unei vieți pe care comunismul a încercat să o șteargă.

Ce poți combina cu vizita la Conacul Bentoiu

Dacă faci drumul până la Făcăeni – iar din București sunt aproximativ 130 km – are sens să planifici un tur al Bărăganului care să justifice deplasarea. Iată câteva obiective pe care le poți combina într-o zi sau două:

• Orașul de Floci (Giurgeni) – fosta așezare medievală unde, după unii istorici, s-ar fi născut Mihai Viteazul. Se află la aproximativ 30 km de Făcăeni, pe drumul vechi spre mare. (Vezi articolul meu despre Orașul de Floci.)
• Mănăstirea Hagieni – tot din aceeași zonă a Ialomiței, la circa 30 km.
• Cetatea Helis (Piscul Crăsani, lângă Balaciu) – aici s-ar fi aflat reședința regelui geto-dac Dromihete. Drum de aproximativ 70 km de la Făcăeni.
• Conacul Marghiloman (Hăgiești) – construit între 1869-1874, în paragină dar accesibil pentru fotografii. Este tot un conac de patrimoniu, deși mai puțin spectaculos decât cel restaurat de la Manasia.
• Conacul Manasia (Hagianoff) – exemplul pozitiv al județului: conac restaurat în 2008-2013 cu 2 milioane de euro, deschis vizitatorilor. Este modelul a ceea ce ar putea deveni Conacul Bentoiu.
• Lacul Amara – la 7 km de Slobozia, faimos pentru nămolul terapeutic.
• Muzeul Național al Agriculturii (Slobozia) – singurul muzeu de acest fel din România.

Pe Brațul Borcea, foarte aproape de Făcăeni, se mai pot face plimbări lungi sau chiar partide de pescuit – tradiții care erau strâns legate de viața conacului în perioada lui de glorie.

Întrebări frecvente despre Conacul Aurelian Bentoiu

Unde se află Conacul Aurelian Bentoiu?

Conacul se află la marginea comunei Făcăeni, în județul Ialomița, la circa 20 km de Fetești și aproximativ 130 km de București. Este situat în vatra veche a comunei, în mijlocul fostei moșii de câteva hectare a familiei Bentoiu.

Se poate vizita conacul în interior?

Tehnic, conacul este în „stare de precolaps” și nu există un program oficial de vizitare. Clădirea este în domeniul public al comunei Făcăeni, fără pază sau ghidaj. Accesul în interior este riscant din cauza degradării avansate – acoperișul este aproape căzut, iar tavanele se pot prăbuși. Recomand fotografierea de la exterior.

Când a fost construit conacul?

Conacul a fost construit în 1937 de către avocatul și omul politic Aurelian Bentoiu, în comuna sa natală Făcăeni. Stilul este neoromânesc, iar zidarul care a executat lucrarea a fost Tănase Teodorovici, un meșter celebru în zona Bărăganului.

Care este statutul legal al conacului?

Este înscris pe lista monumentelor istorice cu codul IL-II-m-A-14113, în categoria A (de interes național). Se află în domeniul public al comunei Făcăeni și nu a fost retrocedat urmașilor familiei Bentoiu.

Cine a fost Aurelian Bentoiu?

Aurelian Bentoiu (1892-1962) a fost un avocat de prim rang al Baroului Ilfov, deputat de Ialomița între 1933-1937, ministru al Justiției în guvernul Tătărescu și erou al Primului Război Mondial. A fost arestat și deținut politic timp de aproape 14 ani de regimul comunist și a murit în închisoarea Jilava în 1962.

Există planuri de restaurare în 2026?

Până la data acestei actualizări (aprilie 2026) nu sunt anunțate proiecte concrete de restaurare. Atât Direcția Județeană pentru Cultură Ialomița, cât și organizații precum SOS Patrimoniu au atras în repetate rânduri atenția asupra stării critice a conacului, dar autoritățile locale nu au identificat finanțarea necesară.

Cât timp îți ia o vizită?

Pentru exteriorul conacului și fotografii sunt suficiente 30-45 de minute. Dacă vrei să combini cu Orașul de Floci și Mănăstirea Hagieni, programează-ți o jumătate de zi.

Poate vrei să citești și…

• Orașul de Floci – locul unde s-ar fi născut Mihai Viteazul
• Mănăstirea Hagieni – Prin Ciulinii Bărăganului
• Cetatea Deva – 750 ani de istorie, legende și priveliști spectaculoase
• Cetatea Râșnov – înapoi în Evul Mediu, între Brașov și Bran