Sus
  >  Home   >  Conacul Aurelian Bentoiu din Făcăeni – Prin Ciulinii Bărăganului

Continui seria „Prin Ciulinii Bărăganului” și mă apropii de Fetești. Dacă de Mănăstirea Hagieni și Orașul de Floci mai știam câte ceva și am menționat în articolele precendete, de această dată a fost o surpriză totală.

Cei care nu cunosc zona, poate au auzit de Făcăeni de la tornada din 2002, fenomen meteorologic care a uimit la momentul respectiv. Comuna se află la 20km de Fetești, cam la 15-20 minute de locul în care m-am născut.

Unde se află și cum ajungi la Conacul Aurelian Bentoiu

Este, de asemenea, locul în care s-a născut bunica mea, care a trăit acolo chiar în anii despre care o să vorbim, când s-a construit Conacul Aurelian Bentoiu, unul dintre puținele conace monument istoric din județ. Și pe lângă monumentul în sine, poate mai mult atrage personalitatea celui care a comandat construcția edificiului.

conacul aurelian bentoiu facaeni

Am urmat GoogleMaps și am ajuns la marginea comunei, vechea vatră a Făcăeniului, iar din câmp se ridica în fața noastră o construcție, frumoasă, dar a cărei glorie a apus de mult. Conacul se află într-o stare avansată de degradare, iar în situația actuală nu cred că mai rezistă mult.

Am ieșit din mașină, dar inițial nu am avut curaj să merg mai aproape. Mai mulți câini mă lătrau din spatele clădirii. În cele din urmă a ieșit și un domn în întâmpinarea mea. Nu știam dacă e semn bun, sau rău, dar după ce m-a dojenit puțin că am intrat cu mașina prin câmp, mi-a dat și câteva informații despre starea clădirii.

aurelian bentoiu

Devastat, locuit de clandestini

Informații istorice nu avea cum să-mi dea. Nu era vreun ghid al locului, ci actualul locatar. Probabil clandestin, pentru că locuia într-una dintre camerele conacului. Totuși a fost simpatic și mi-a deschis ușa, reușind să fac câteva poze și la interior. Mai cu teamă, să nu-mi cadă tavanul în cap, dar m-am riscat. Am intrat doar în hol/anticameră/living, nu știu cum să îl numesc mai exact. O cameră spațioasă, în care se mai distingea doar un șemineu, pe care acum stătea sprijinită bicicleta locatarului.

Omul se plângea de faptul că nimeni nu s-a interesat de soarta clădirii și că el nu poate investi într-o casă care nu este a lui. Îmi spunea că s-a mutat aici de vreo 20 de ani, iar atunci arăta mult mai bine. Însă timpul a distrus aproape complet conacul, acoperișul este aproape căzut, iar unele ferestre au fost închise cu cărămizi.

Istoria conacului

În perioada interbelică, anul 1937, Aurelian Bentoiu, om politic și avocat renumit al vremii, ridică pe moșia din vatra comunei sale natale, Făcăeni, un conac impunător. Pentru acest lucru îl aduce pe Tănase Teodorovici, un zidar celebru prin zona Bărăganului la acea vreme.

bentoiu facaeni

Scopul conacului avea să fie atât pentru locuit, dar să servească și drept han și loc pentru petreceri, aproape de Brațul Borcea. Stilul construcției este neoromânesc, cu elemente specifice precum acoperișul și pridvoarele deschise.

Pridvorul de la parter este susținut de coloane puternice, de zidărie cu capitel decorativ, în timp ce pridvorul de la etaj are colonete sculptate în lemn. Aceste colonete sunt foarte aproape de a cădea!

conacul aurelian bentoiu ialomita

Familia Bentoiu nu s-a putut bucura prea mult timp de conac, pentru că toate proprietățile au fost naționalizate în 1950. De atunci, edificiul a avut mai multe roluri, cel mai mult timp fiind folosit ca sediu al Gospodăriei Agricole Făcăeni. Instituția, cunoscută la începutul comunismului și drept „Prietenia româno-coreeană”, a fost vizitată, printre alții și de liderii comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, dar și de legenda muzicii populare – Maria Tănase.

După 1990 începe cu adevărat declinul conacului și ajunge într-o stare avansată de degradare. Chiar dacă a fost inclus pe lista monumentelor istorice, până acum nu s-au luat măsuri de restaurare. Clădirea nu a fost retrocedată și face parte din proprietatea publică a comunei Făcăeni.

Despre Aurelian Bentoiu

Dacă nu știam despre conac, vă spun sincer că nici despre Aurelian Bentoiu nu știam. Clasele primare le-a făcut în comuna sa natală (1899-1904), apoi a mai rămas încă 2 ani la Făcăeni, din cauza reticenței tatălui său, care nu era de acord ca fiul său să urmeze liceul.

În cele din urmă a ajuns la București, unde a urmat cursurile Liceului „Gh.Lazăr” (1906-1913), iar mai apoi ale școlii de ofițeri de infanterie, obținând gradul de sublocotenent.

conac facaeni

Din erou de război, la prizonier politic

A luat parte la luptele Primului Război Mondial, fiind rănit în timpul bătăliei de la Turtucaia. A fost salvat chiar de vărul său, Ion Bănulescu, care era de asemenea și vecin pe ulița din Făcăeni.

A urmat și cursurile Facultăților de Drept și de Filosofie ale Universității București, având colegi, printre alții, pe Tudor Vianu și Camil Petrescu.

În cariera politică, a fost deputat de Ialomița (1933-1937) și a avut mai multe atribute prin Guvernul României, condus de Gheorghe Tătărescu. A ajuns să fie chiar Ministrul Justiției, pentru o scurtă perioadă.

În cel De-al Doilea Război Mondial a participat ca magistrat în justiția militară.

După instaurarea regimului comunist în România, a început și declinul său. În 1948 a fost scos din avocatură, iar în același an, pe 26 octombrie, era arestat, chiar la petrecerea de aniversare a 25 ani de căsătorie.

conacul facaeni

A stat întemnițat aproape 8 ani, fără judecată, la Jilava, Galați, Pitești, Sighet, Craiova, uranus și Văcărești, timp în care nu a avut dreptul la vreun mijloc de comunicare cu familia.

Avea să fie judecat și achitat în 1956, când părăsea penitenciarul Văcărești. Doar 18 luni avea să fie perioada sa de libertate, în care a încercat să-și recapete sănătatea. Tot în acest interval, dicta fiului său, Pascal Bentoiu, poeziile pe care le întipărise în memorie pe timpul încarcerării. În plus, va scrie memoriile sale, cu amintiri din vremea copilăriei de la Făcăeni.

Zări și zodii – poezii din închisoare

Toate acestea aveau să fie publicate, postum, în volumul „Zări și zodii – poezii din închisoare”.

În 1957 au început noi represiuni asupra elitelor din perioada interbelică, iar Aurelian Bentoiu a fost iar arestat și condamnat la 25 ani de temniță. Avea să moară 5 ani mai târziu, la penitenciarul Jilava.

Despre ultimele clipe de viață ale lui Aurelian Bentoiu avea să scrie chiar Nicolae Steinhard, în „Jurnalul fericirii”: „în al doilea pat, Aurelian Bentoiu, cadaveric, de nerecunoscut și peste măsură de înalt. Supus de curând unei operații, lăsat în părăsire cu pansamente care se împut, e ațâțat de grele dureri…”

În 1996, alături de alți fruntași liberali condamnați pe nedrept, Aurelian Bentoiu a fost reabilitat din punct de vedere juridic.

conacul aurelian bentoiu

postați un comentariu

1 × five =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.