Am lăsat în urmă Singapore și al său minunat Changi Airport, iar după un zbor de aproape 2 ore cu Singapore Airlines am pășit pe pământ thailandez, în Phuket! Singapore Airlines a fost desemnată „cea mai bună companie aeriană din lume” de către SkyTrax și este nelipsită de pe podium în ultimii 15 ani!
Phuket este cea mai mare insulă a Thailandei, situată în partea de sud a țării, dar și una dintre cele mai vizitate regiuni, datorită în special plajelor sale deosebite. Aveam programate 4 nopți în Phuket, una în apropierea portului și încă 3 în zona Patong. Însă între cele 2 perioade am infiltrat și o noapte în Ko Phi Phi – sau Phi Phi Island!
Ko Phi Phi este un mic arhipelag, format din 6 insule, din provincia Krabi, în sudul Thailandei. A devenit celebră la nivel mondial după apariția plajei Maya Bay în filmul The Beach, cu Leonardo DiCaprio, în anul 2000.
După 4 ani, în decembrie 2014, întreaga insulă a fost devastată de teribilul tsunami, care a distrus practic întreaga infrastructură. Acest moment de cotitură a fost și o renaștere, turismul dezvoltându-se mai mult ca niciodată, devenind una dintre cele mai mari atracții ale Thailandei.
Prima noapte în Phuket
Revenind la Phuket, am ajuns pe aeroport seara, în jurul orei 19:30 și a trebuit să mai așteptăm cam jumătate de oră până am trecut punctul de frontieră. Este bine că aveam deja viza luată din România, de la Ambasada Thailandei, altfel mai pierdeam ceva vreme.
Dacă aveți nevoie de informații privind viza de Thailanda, există un articol dedicat special acestui subiect.
Intrat oficial în „Țara Surâsului”, l-am contactat pe WhatsApp pe șoferul care trebuia să ne ducă la cazare (după ce am găsit Wi-FI, pentru că 1MB de date mobile costă 9,52EUR și nu vrei asta!). Făcusem rezervarea încă din țară, chiar la cazarea din acea noapte – Pek House, o pensiune localizată la doar 2km de Rassada Pier, portul de unde urma să plecăm a doua zi spre Phi Phi Island.
Cazarea a fost foarte ieftină, doar 13$/cameră, iar camera simplă și curată. Zona în schimb cam dubioasă, întunecată, la 10-15 minute de mers pe jos de un centru în care am putut să găsim ceva mâncare. Transferul a fost destul de scump, 800baht (aproximativ 100lei) pentru o cursă de 30km. Problema este că am ajuns târziu în Phuket, iar prea multe variante nu existau la acea oră, către o zonă mai puțin populară.
Am economisit însă la mâncare, găsind un centru de street food, unde am cheltuit aproximativ 12 lei pentru amândoi! Și am mâncat chiar mult și gustos! În plus pe un kilogram de baby banane am plătit doar 3 lei!
A doua zi ne-am prezentat în port, cu rezervările făcute de acasă, pentru a ne îmbarca pe ferryboat-ul ce duce către Phi Phi Islands, una dintre cele mai frumoase insule din lume! Plimbarea a durat aproximativ 2ore și jumătate, însă ultima parte a fost ca o excursie, trecând pe lângă atracții precum Maya Bay și Viking Cave.
Cum puteți ajunge în Ko Phi Phi
Arhipelagul este situat în Marea Andaman, între regiunile Phuket și Krabi, astfel încât vizitatorii vin dinspre ambele părți, la rândul lor mari atracții turistice. Agențiile de turism locale oferă numeroase excursii de o zi în Phi Phi Island, pentru cei care vor să vadă pe repede-înainte zona. Însă dacă doriți să explorați ceva mai bine zona, atunci se recomandă câteva nopți de cazare.
Din Phuket pleacă mai multe ferry în fiecare zi, la 08:30, 09:30, 11:00, 12:30, 13:30 și 15:00, în timp ce pentru retur sunt curse între 07:30 și 15:30. Puteți cumpăra bilete online, pe diverse site-uri de specialitate (www.phuketferry.com este unul dintre ele), sau încercați direct în port. Noi am plătit 50 eur/dus-întors/2 persoane, rezervare online.
Din Krabi pleacă ferryboat-ul de la Klong Jilad Pier, orele 09:00, 10:30, 13:30 și 15:00, iar retur la 09:00, 10:30, 13:30 și 15:30. În mod normal tarifele sunt mai mici decât din Phuket.
Noi am luat o singură noapte de cazare și chiar mi-a părut rău după ce am făcut rezervarea. Aș fi vrut să fac o excursie de o zi în Phi Phi, pentru că eram de părere că nu voi avea ce face 2 zile acolo. Însă m-am înșelat, iar cele 2 zile în Ko Phi Phi au fost poate cele mai frumoase din Thailanda.
Încercați să nu cheltuiți toți bathii pe vapor, pentru că în portul din Phi Phi se plătește o taxă de 20bath/persoană, acces în arie protejată!
Am debarcat în Ko Phi Phi Don, cea mai mare insulă și singura populată din arhipelag. În port majoritatea hotelurilor aveau trimis câte un reprezentant pentru a întâmpina turiștii și pentru a-i ajuta cu bagajele.
Trebuie menționat faptul că pe insulă nu există niciun mijloace de transport, în afară de mersul pe jos. Doar câteva scutere, însă foarte-foarte rare. Din acest motiv bagajele voastre vor fi urcate într-un cărucior ce va fi tras până la hotel de cel care vă așteaptă! Deci fiți atenți la pancardele celor din port, dacă nu vreți să trageți voi de bagaje!
Unde am stat în Phi Phi Islands
Hotelul nostru s-a dovedit a fi destul cam departe, deci am mers câteva minute bune după noul nostru prieten. Când am crezut că am ajuns, băiatu a sunat la hotel pentru a trimite „întăriri”, o mini-dubiță în care am urcat noi și bagajele, urmând câteva pante serioase!
Nu recomand Phuphaya Seaview Resort celor care vor să stea în „buricul” insulei și în special celor cu probleme locomotorii! Însă este perfect pentru doritorii de liniște și oferă una dintre cele mai frumoase panorame, în special din piscina sa infinity!
Resortul constă în câteva căsuțe individuale din bambus, întinse pe un deal, unite prin cărări destul de abrupte. Dacă mergi la restaurant sau la piscină ai face bine să nu uiți nimic în cameră!
Căsuțele se prezintă destul de bine, camera fiind curată și patul foarte confortabil. Am avut ceva probleme cu ventilatorul, care ori mergea la maxim, direct pe noi, ori îl scoteam din priză. Vitezele de mijloc nu funcționau, iar fără ventilator nu puteai să reziști mai mult de 30 minute!
De TV pot să spun că avea un singur post, de teleshopping, unde rulau aceleași reclame, de începusem să învăț thailandeză. Poate problema principală pentru unu mai sensibil era geko din baie, însă aceste mici șopârle sunt peste tot, inclusiv în aceste băi cu pereți din bețe de bambus.
Deși se află la o distanță destul de mare de centru (10-15 minute de mers pe jos), noaptea se auzea destul de tare muzica din cluburile de pe plajă. Dacă stăteam mai aproape probabil nu aveam șanse să dormim în acea noapte!
Tarifele pentru cazare sunt mai ridicate pe insulă decât pe continent, însă acest lucru se aplică pentru orice serviciu. Noi am plătit pentru o noapte de cazare 35eur/noapte/cameră. Există însă și variante mai ieftine, de la sub 10eur/noapte/persoană, cazare în camere comune de hostel.
Experiența noastră în Phi Phi Island
După ce ne-am luat în primire camera de hotel, am coborât în centrul stațiunii pentru a ne planifica restul zilei dar să găsim și un restaurant. Este dificil să alegi un local pentru că oferta este foarte bogată și toate sunt concentrate într-un spațiu restrâns.
Ne doream în primul rând să ajungem pe Monkey Beach, o plajă celebră datorită numeroaselor maimuțe care trăiesc acolo. Aceasta este accesibilă însă doar cu barca sau canoe, deci trebuia să căutăm variante.
O posibilitate era să ne înscriem la un tur organizat, care cuprindea mai multe atracții. Multe dintre aceste obiective constau în pauze de înot, care pentru mine erau inutile, deci am renunțat. Am mers însă pe plajă unde numeroși barcangii așteptau clienți lângă faimoasele long boats.
Am negociat cu unul dintre ei și a rămas să ne ducă timp de 1 oră și jumătate pe Monkey Beach, pentru suma de 800 bath. Omul a acceptat bucuros, știind că nu avem ce face atât de mult timp acolo! Plaja este foarte frumoasă, maimuțele simpatice, însă din cauza aglomerației nu ai șanse să faci baie sau să stai întins liniștit pe nisip. Bărcile vin și pleacă, gălăgia este mare și mai mult de jumătate de oră nu ai ce face acolo!
Maimuțele sunt pașnice în general, însă nu ezită să riposteze dacă sunt provocate. În plus, dacă aveți mâncare la vedere, sau un rucsac în spate, mai mult ca sigur o să fiți agasat de ele.
După maxim o oră eram înapoi în centrul Phi Phi Island, cursa cu barca fiind destul de scurtă, maxim 10 minute durată. Și am început să urmărim semnele către View Point, despre care citisem că este un „must do”, priveliștea fiind senzațională.
Nu pot să spun că am greșit drumul, însă am luat-o pe ruta ocolitoare… muuuult ocolitoare, pentru că am făcut în jur de 1 oră în loc de 15-20 minute cât scria pe internet. Partea proastă este că temperatura era foarte ridicată și noi urcam în continuu..și după 30 minute am rămas fără apă.
Am ajuns în cele din urmă sus unde am plătit o taxă simbolică, punctul de belvedere fiind situat pe domeniu privat. Aglomerație și pe aici, fiind nevoie să stai la coadă pentru a prinde un cadru bun. După câteva minute de pozat ne-am retras la restaurantul de lângă, unde îți puteai încărca bateriile cu băuturi reci și o priveliște de vis!
La întoarcere am coborât pe scurtătură, pe un șir neîncetat de scări. Însă am făcut drumul în 10 minute, civilizație, magazine și restaurante, nu prin mijlocul pădurii, ca la dus.
Este adevărat că ne-am și grăbit puțin să ajungem la hotel până la înserat, dorind să prindem cele mai bune cadre la piscină, cu apusul. Aici am petrecut următoarele 2 ore, bucurându-ne de priveliște.
Am revenit în stațiune pentru masa de seară și să explorăm mai bine împrejurimile. Am început cu ceva street food, diferite tipuri de frigărui (carne de pui, creveți, caracatiță și cârnăciori), fiecare fiind cam 30 bath. Le-am luat la pachet, servindu-le pe malul mării, unde erau ancorate numeroase long boats.
Am continuat apoi să batem la picior fiecare stradă, descoperind că sunt foarte multe baruri, saloane de masaj și de tatuaje. Și sunt localuri de toate tipurile, de la mici fast-food-uri până la restaurante de lux! Noaptea însă toată energia se mută pe plajă, în cluburile deschise până la 3-4 dimineața. Aici jonglatul cu flăcări este adus la nivel de artă, fiecare club având performerii lor.
Ziua s-a încheiat cu o felie de pizza și o înghețată, diferită total față de ce știam în Europa. Aici înghețata este preparată pe loc, găsind această modalitate mai târziu și în Cambodgia.
Am adormit destul de greu, din cauza problemelor cu ventilația și a muzicii venite de la cluburile de pe plajă. Plus că aveam și oarecare emoții cu privire la un eventual tsunami, în condițiile în care stăteam fix lângă mare.
A doua zi am început-o cu un mic dejun foarte bun la hotel, după care ne-am echipat pentru plajă. Era de vis dacă puteam să mergem pe faimoasa Maya Bay, probabil una dintre cele mai frumoase plaje din lume, însă aceasta este închisă de câteva luni, pentru că se degradase foarte mult din cauza numărului foarte mare de vizitatori.
Așa că am mers pe plaja locală, una foarte bună, cu nisip fin și apă cu intrare lină, perfectă pentru unul ca mine, care habar n-are să înoate. Chiar dacă prindeți înorat, pot să garantez că vă bronzați!
După ce ne-am rumenit, am mâncat la un fast food, iar apoi am revenit la hotel pentru a ne lua bagajele. Același băiat ne-a transportat trolerele până în port, trăgând de căruț prin aglomerația din stațiune. La întoarcere am făcut ceva mai puțin cu ferryboatul, după aproximativ 2 ore fiind înapoi în Phuket.
Spre norocul nostru, în ferry existau reprezentanți ai unei firme de transport, care treceau pe la fiecare pasager în parte pentru a întreba dacă este necesar transfer către hotel. Nu aveam nimic pregătit și probabil am fi luat un taxi, destul de scump! Așa am fost preluați de un microbuz și duși direct la hotel, pentru un preț sub jumătate față de transport privat!
