În sfârșit, duminică am prins o zi frumoasă, fără ploi și am reușit să ajung la Mănăstirea Snagov, un loc foarte aproape de București, dar unde nu am avut ocazia să ajung până acum.

Aflată la 40 km nord de oraș, aproape de DN1, pe drumul ce duce spre Ploiești, se află pe o mică insulă de pe Lacul Snagov, o mănăstire veche de jumătate de mileniu.

Înainte avem podul de acces

Dacă astăzi peisajul este dominat în principal de vile impozante aflate pe malul lacului, iar cântecul păsărilor este acoperit de motoarele bărcilor de viteză, ostrovul de pe Snagov se pare că a fost locuit din vechi timpuri, fiind locul unei vechi cetăți dacice.

Am ajuns astfel în fața podului de acces, însă până aici se află o curte, ce a fost transformată în parcare, foarte surprinzător, gratuită! La intrarea pe pod și totodată pe terenul mănăstirii, îmi sare în ochi un afiș cu „Interzis animalelor de companie”, ceea ce nu prea mi-a plăcut, deoarece presupunea să o las pe Tasha în mașină pe durata vizitei. Culmea este că a fost unul dintre criteriile pentru care am ales să mergem la Snagov, tocmai pentru a lua și cățelușa cu noi. Doi turiști care plecau de la mănăstire ne-au liniștit totuși, precizând că în curte sunt o grămadă de câini, nu ar trebui să fie probleme.

Traversăm astfel podulețul, facem poze, „admirăm” pe cei care făceau întrecere cu bărcille cu motor și ajungem pe partea celalată, unde ne așteaptă un călugăr, se pare că singurul de aici, care ne face drum întors, pentru a ieși cu Tasha din curtea mănăstirii. Deși am încercat să îi explic că nu suntem nebuni să o luăm în interiorul bisericii și chiar în curte dacă stăm, o ținem în brațe, nu a fost cale de înțelegere și a trebuit să stăm cu rândul pe pod, cu câinele în brațe.. în condițiile în care 6-7 câini de dimensiuni mult mai mari decât bichonul nostru umblau liberi prin curtea mănăstirii.

Lacul Snagov

Trecând peste acest lucru, am rămas totuși în compania aceluiași călugăr, care susține că este singurul care se ocupă de bunul mers al mănăstirii, având grijă de curtea spațioasă, de solarul din care m-a servit cu un castravete, dar și de păuni, ponei și celelalte animăluțe care trăiesc aici. Dânsul este și responsabil pentru podul construit peste lac, inaugurat în 2010, dar neterminat din cauză că „au închis-o pe Udrea înainte să termine treaba”.

Se pare că podul nu este suficient în condițiile actuale, acesta mai trebuie acoperit cu pardoseală și folii de protecție din America. Parese că mănăstirea este cam săracă, deși în curte poți vedea mașini și tractorașe de tuns gazonul, ce costă zeci de mii de lei, plus două bărci cu motor care stau degeaba, pentru că preotul nu are permis.

Citisem pe internet că se solicită o taxă de vizitare de 15 lei/persoană + o taxă ridicol de mare pentru a face fotografii în interior, însă cel puțin din punctul acesta de vedere nu am avut probleme, neachitând taxă pentru absolut nimic..

Revenind la lăcașul de cult în sine și la istoria acestuia, se pare că s-a înălțat aici o mănăstire încă din vremea lui Vladislav I (1364-1379), însă primele mențiuni au apărut în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în anul 1408. Vlad Țepeș, cel care a mutat capitala Țării Românești, a ridicat pe insuliță ziduri de apărare, un pod, o închisoare pentru trădători și tâlhari, dar se pare că și un tunel secret pe sub lac.

Biserica actuală a fost construită de către domnitorul Neagoe Basarab între 1517-1521, însă turnul clopotniță se pare că este mult mai vechi, fiind din vremea lui Mircea cel Bătrân, după cum mi-a spus și preotul.

Turnul Clopotniță

Deși atâtea nume importante au legături directe cu Mănăstirea Snagov, aceasta a devenit celebră datorită zvonului că aici se află rămășițele lui Vlad Țepeș, cel mai enigmatic personaj din istoria noastră și cel mai mare produs ”turistic” al României. Unii istorici susțin că după ce a fost ucis în timpul bătăliei cu turcii, în 1476, care aveau un alt preferat la tronul Valahiei, a fost adus la Snagov de către călugării mănăstirii. Aceștia l-ar fi ascuns și au așteptat până s-au liniștit treburile în țară, fiind apoi îngropat fără fast, pentru a nu da de bănuit, undeva pe insuliță.

Mănăstirea Snagov

În interiorul bisericii se află o piatră de mormânt cu portretul domnitorului, însă nimeni nu știe exact dacă Vlad Țepeș chiar se odihnește aici sau nu. Părerile istoricilor sunt multe și împărțite, însă acest lucru nu îi împiedică pe turiști, în special străini, să viziteze acest loc. Biserica adăpostește și cel mai important ansamblu mural păstrat de o mănăstire pe teritoriul României, frescele de aici fiind de o imensă valoare.

Interiorul mănăstirii – frescele

Mănăstirea a suferit numeroase distrugeri de-a lungul istoriei, însă a beneficiat și de restaurări importante, precum cele efectuate de Neagoe Basarab, Mircea Ciobanu, sau cele din sec. XX, de după marile cutremure.

La Snagov a avut loc o înflorire culturală la sfârșitul sec. al XVII-lea, început de sec.XVIII, în timpul lui Constantin Brâncoveanu, când stareț a devenit Antim Ivireanu, viitor mitropolit al Țării Românești. Acesta a înființat o tipografie și s-au tipărit mai multe cărți în limbile greacă, slavonă și arabă, cât și primele cărți în limba română, folosind caractere latine.

Presupusul mormânt al lui Vlad Țepeș

Fiind și locul unei foste închisori politice, aici a avut loc o tragedie în 1853, când podul mobil s-a rupt sub greutatea unui comvoi de soldați ce însoțeau grupul de deținuți. Toți au ajuns în apele lacului și nu au mai ieșit la suprafață.

Chiar dacă mitul despre Vlad Țepeș nu este adevărat, Mănăstirea Snagov merită o scurtă vizită, fie și pentru cei peste 500 ani de istorie care se ascund dincolo de podul ridicat peste lac.

Pontonul mănăstirii

Mănăstirea Snagov