În Sighetul Marmației am fost de trei ori până acum, o dată cu facultatea, în practica de care am amintit și prin alte articole, dar și prin tururi ale țării organizate de mine.

Un oraș mic, cochet, este capitala istorică a Maramureșului, însă este cunoscut în special datorită Memorialului Durerii, sau al Victimelor Comunismului și al Rezistenței, situat pe strada Corneliu Coposu.

Acesta se află într-o clădire mare, care a servit ca loc de detenție pentru numeroși  intelectuali români, politicieni, profesori, preoți români care s-au opus instaurării regimului comunist în țara noastră.

Memorialul Durerii a fost inclus de Consiliul European între principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.

Închisoarea de la Sighetul Marmației era una dintre cele mai dure din țară la începutul anilor 1950.

Aici și-au pierdut viața majoritatea deținuților, printre care și Iuliu Maniu, conducătorul Partidului Național Țărănesc și unul dintre susținătorii democrației.

Acesta a fost torturat, ținut fără hrană, decedând în cele din urmă în anul 1953. Este înfiorător când te gândești câte au suportat acești oameni pentru a-și susține crezul..și cum apreciem noi astăzi libertatea.

Memorialul Durerii a fost deschis în anul 1993, iar printr-o scurtă plimbare puteți vedea pozele tuturor deținuților, camere de tortură, haine sau obiecte personale care au aparținut celor închiși, imagini din perioada comunistă, toate acestea fiind prezente în fostele celule.

De asemenea sunt imagini cu cetățeni români exilați în diferite regiuni ale țării, cum ar fi Câmpia Bărăganului, dar și dovezi scrise despre motivele încarcerării unora, multe dintre ele stupide.

Unul dintre deținuți a fost închis din cauza faptului că a dat o bucată de pâine unui cetățean căutat de Securitate.

Nu am prins perioada comunistă, nu am de unde să știu exact cum a fost în acele perioade, însă privind la aceste lucruri nu îi pot întelege pe cei melancolici, care plâng regimul comunist. Poate fiecare om avea un loc de muncă stabil, dar cu siguranță nu avea cel mai important lucru: libertatea!

Aproape de periferia orașului găsiți Muzeul Maramureșului, un muzeu al satului, care prezintă gospodării așezate asemeni unui sat maramureșean autentic. Fiecare casă ilustrează un anumit stil și perioadă, cea mai veche fiind construită în secolul al XVI-lea.

În Piața Libertății, într-o cladire baroc din anul 1730, își are sediul partea acoperită a Muzeului Maramureșului, unde se găsesc obiecte de artizanat specifice locului, obiecte de lemn și măști de spectacol.

Pe Strada Tudor Vladimirescu putem vizita casa copilăriei lui Elie Wiesel, romancier și supraviețuitor al Holocaustului de la Auschwitz. Acesta și-a petrecut primii 15 ani de viață în România, după care a fost deportat împreună cu toată familia și alte câteva mii de evrei în lagărele naziste.

După ce a supraviețuit ororilor prin care a trecut, a devenit un renumit scriior, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, premiat de 55 de Universități, printre care Yale, iar numele său a fost gravat pe Statuia Libertății, alături de numele altor 11 emigranți ajunși în Statele Unite.

Biletele de intrare au prețuri simbolice, însă poziția orașului în extremitatea nord-vestică a țării nu este tocmai favorabilă pentru atragerea mai multor turiști români. Totuși, dacă ajungeți în zona Maramureșului, nu ratați o vizită la Sighet, care o să vă pună cu siguranță pe gânduri.