În luna septembrie am scris un articol despre cele mai bântuite locuri din România, în urma căruia am aflat de existența unei mănăstiri, aflată în ruine la marginea Bucureștiului, despre care umblă legenda că este blestemată de peste 200 de ani! Mănăstirea Chiajna s-a situat pe locul 2 în acest clasament și mi-a atras atenția, atât prin legendele care o înconjoară, cât și din punct de vedere istoric.

Plecam sâmbătă din zona Unirii, după ce am trecut pe la Palatul Parlamentului și Mănăstirea Antim, am fixat ca destinație pe Waze Mănăstirea Chiajna și am pornit la drum..unul destul de scurt, cam 11km, vreo 20 minute. Ultima parte a călătoriei (700-800m), foarte dezolantă, este pe câmp, pe un drum de pământ, dar practicabil, cu o mulțime de maidanezi, atrași probabil de groapa de gunoi din apropiere. Da, amplasarea nu este tocmai punctul forte al mănăstirii, fiind încadrată între 2 cimitire din cartierul Giulești-Sârbi, o fostă groapă de gunoi și calea ferată București – Craiova.

Mănăstirea Chiajna

Însă cum intri pe drumul de pământ vezi și silueta vechii mănăstiri, alături de bisericuța nouă de lemn, care te îndeamnă să îți continui drumul. Mănăstirea Chiajna este probabil locul celor mai înfiorătoare legende ale Bucureștiului, atât din cauza peisajului, dar și a presupuselor blesteme care au fost aruncate asupra edificiului.

Începând cu anul 2008 s-a reluat viața monahală în aceste locuri, fiind ridicată bisericuța de lemn, alături de câteva chilii. Ruinele fostei mănăstiri au fost încercuite de un gard, cu porțile încuiate, pentru ca accesul persoanelor străine să nu mai fie permis. Din păcate pentru mine, care doream să pozez puțin și interiorul, dar un pas foarte bun din punct de vedere al siguranței, edificiul fiind clar într-o stare deplorabilă. Degradarea este accelerată și de trenurile care trec la 30m de clădire, cât și de avioanele care zboară la altitudine joasă, fix pe deasupra acesteia.

Mănăstirea Chiajna

Realitatea..

Istoria Mănăstirii Chiajna începe în timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti, și finalizată în timpul fanariotului Nicolae Mavrogheni, mai exact între 1780-1790. Cu o arhitectură unică, îmbinând arhitectura românească, post brâncovenească, cu cea neoclasică, era una dintre cele mai mari lăcașuri ale vremii, cu dimensiunile de 43m lungime, 17 înălțime și ziduri foarte groase, ca de fortăreață, de 1-2m.

Chiar faptul că a fost construită asemeni unei fortărețe, foarte solidă, se pare că i-a adus sfârșitul. În timpul unei invazii otomane, aceștia au confundat mănăstirea cu o cetate, pe care au bombardat-o, înainte de a fi fost sfințită.

Alte surse afirmă însă că mănăstirea a funcționat o perioadă, până prin 1792, când a fost părăsită din cauza ciumei. Se pare că însuși mitropolitul Țării Românești din acea vreme a murit în interiorul biseiricii, din cauza bolii.

Deși a fost incendiată de turci și a rezistat bombardamentelor, structura a rezistat pentru o perioadă foarte lungă, turla prăbușindu-se abia în timpul cutremurului din 1977.

..și Legendele..

Dacă realitatea este interesantă, notorietatea Mănăstirii Chiajna este dată în principal de legendele care o au în prim plan.

Cea mai cunoscută poveste care stă în spatele mănăstirii este dată de faptul că aceasta a fost atacată de otomani înainte de a fi fost sfințită și fără ca vreo slujbă să fi avut loc între acești pereți. Tocmai din această cauză un blestem s-a abătut asupra ruinelor mănăstirii.

Localnicii sunt cei care alimentează zvonurile, unii dintre ei afirmând că au văzut fantome, umbre și tot felul de chestii ciudate. Cel mai adesea se vorbește însă despre clopotul îngropat, care bate din când în când, înghețând sângele în cei care sunt în preajmă.

Miile de ciori care planează asupra mănăstirii chiar te fac să te simți ca într-un film de groază, iar crimele comise în acest loc nu au cum să nu te înfioare. Aici au avut loc două crime sinistre, una în 1967, cât și un triplu asasinat în 2006, despre care însă nu o să intru în detalii.

Ținând cont că este un monument de interes național, nu se acceptă o eventuală demolare, însă nici o reconstrucție nu pare să fie luată în vedere. Cel mai probabil autoritățile așteaptă să se dărâme de la sine, ceea ce este foarte păcat!