Am încheiat plimbarea prin Banatul Montan, cu ultima oprire la Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița. Până la destinația finală, Alba Iulia, mai aveam să facem câteva opriri scurte prin Țara Hațegului, una dintre zonele mele preferate din România.

Următoarea oprire, undeva după ora prânzului, avea să fie în localitatea Sarmizegetusa. Am mers la unul dintre restaurantele aflate chiar la intrarea în situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala provinciei romane Dacia.

Puțină istorie..

Sub numele complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a fost o colonie romană, ridicată la porunca Împăratului Traian, după cucerirea Daciei, între anii 108-110.

Inițial s-a numit doar Colonia Ulpia Traiana, însă sub conducerea lui Hadrian s-a adăugat denumirea de Sarmizegetusa.

Este foarte important a nu fi confundat cu Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Regatului Dac, până la cucerirea Romană. Aceasta se află la aproximativ 70km depărtare, în Munții Orăștiei, localitatea Costești.

Zidurile cetății aveau o lungime de 500 x 600m, iar în interiorul lor se întindeau 33ha. Pe o suprafață dublă, în afara zidurilor, romanii au construit locuințe, morminte, monumente, etc.

Astăzi multe dintre vestigii se află în curțile localnicilor, fără ca mulți să știe. Și o suprafață enormă din fosta colonie nu a fost cercetată încă de arheologi.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa avea să primească titlul de „metropolis” în timpul Împăratului Alexandru Sever și nu avea rival pe teritoriul provinciei Dacia.

Pe lângă orașul propriu-zis, cu împrejurimile sale, ajuns până la aproximativ 30.000 locuitori, mai dispunea de un „teritorium” imens, ce se întindea de la Dunăre până în Munții Apuseni.

Aflată sub controlul celui mai mare imperiu din istorie, acest lucru nu i-a asigurat neapărat liniștea și siguranța.

Evenimente istorice

În 117-118 are loc o răscoală a sarmaților, înăbușită de Marcius Turbo, trimis special al împăratului Hadrian, în cinstea cărora a fost ridicat un monument în oraș.

Mai târziu, cam din 166, încep asedii ale marcomanilor și a dacilor liberi, care par să câștige, până când Marcus Aurelius intervine și salvează capitala. Desigur, i se dedică și lui o inscripție pentru acest fapt, cât și pentru stoparea unei răscoale autohtone.

De la Hadrian și până la Philippus (244-249) colonia a avut momente de înflorire, cu scurte întreruperi. În timpul domniei celui din urmă, provincia este atacată de către carpi, care sunt înfrânți, iar orașul îi dedică o statuie cu inscripția „nostro divino domino”.

În ultimele două decenii de dominație romană, criza prin care trece imperiul se simte și în Sarmizegetusa. Pe fondul atacurilor „barbare” și a neputinței de a le face față, împăratul Aurelian hotărăște retragerea peste Dunăre a armatei și a funcționarilor. Aceștia au fost urmați de proprietarii de pământuri și de sclavi, însă marea masă a populației rămâne.

Populația rămasă, sărăcită și slăbită, locuia probabil prin palatele părăsite, iar în caz de pericol se apăra în amfiteatru. Probabil moartea orașului a venit odată cu hunii conduși de Atilla.

Complexul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Amfiteatrul este cel care încă mai domină zona de exterior a zidurilor, cu dimensiunile sale de 88x69m. Aici aveau loc celebrele lupte de gladiatori, întreceri sportive, drame, etc.

Astăzi acoperită cu iarbă, pe atunci arena avea nisip și rumeguș, pentru a absorbi mai bine sângele.

În camera din centrul arenei amfiteatrului, sub nivelul acesteia, se găsea „pegma”, o mașinărie ce realiza efecte speciale în timpul spectacolelor.

Amfiteatrul avea o capacitate de aproximativ 5000 de spectatori, care își ocupau locurile într-o ordine foarte strictă. Băncile de piatră, din primele rânduri, erau rezervate de aristocrați. Aceștia erau urmați de câteva rânduri de „equestru”, cavaleri, oameni de afaceri, însă fără poziție socială extraordinară. La final venea plebea, pe ultimele rânduri.

După retragerea aureliană, amfiteatrul trece de la rol în divertisment la unul defensiv. Se transformă în fortăreață, fiind mult mai ușor de apărat decât zidurile orașului.

Temple și zeități

Zona sacră – în fața amfiteatrului se întinde „area sacra”, incomplet cercetată. Aici găsim ruinele fostelor temple, printre care cele dedicate lui Aesculap și Hygia, zeii protectori ai medicinei. Aici se acorda și primul ajutor în caz de necesitate, având și rolul unui spital.

Mai spre sud se afla Templul Mare, dedicat mai multor divinități, iar imediat lângă era Templul lui Silvanus, zeul pădurilor.

La intrarea în templu era Templul zeiței Nemesis, protectoarea norocului, la care gladiatorii se rugau înainte de lupte pentru a scăpa cu viață.

Chiar la intrare în oraș se afla una dintre cele mai importante clădiri, „domus procuratoris”, palatul procurorului financiar al provinciei. Acesta se ocupa de strângerea taxelor, plata armatei și era al doilea ca importanță, după guvernator. Palatul a fost săpat fragmentar, fiind scoase la iveală două complexe termane, un templu, birouri, etc..

Forul era centrul orașului, aici intersectându-se cele două drumuri principale. Intrarea în curtea forului se făcea printr-o poartă monumentală, susținută de patru piloni, pe care trebuia să se afle inscripția de fondare a orașului. Curtea forului era placată în întregime cu blocuri de marmură.

Tot aici se afla și basilica, clădirea ce domina prin înălțimea ei întreg ansamblul arhitectonic. Era flancată de câte un podium, pe care cetățenii își țineau discursurile și unde cei doi primari judecau.

De asemenea, tot în zona forului erau și câteva „taberna”, magazine, căci forul era și locul în care cetățenii mergeau pentru a face schimb de produse.

Vizita la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Program și tarife vizită Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Program: Zilnic, 09:00 – 17:00
Vara program prelungit: 08:00 – 20:00

TARIFE

4 lei – elevi, studenți, pensionari și persoane adulte cu handicap mediu și ușor;
14 – lei adulți; 

Situl arheologic este interesant de vizitat, chiar dacă ai nevoie de multă imaginație pentru a vedea fostele clădiri. Nu rivalizează în niciun fel cu Acropolele de la Atena, sau cu Efes din Turcia, unde s-au mai păstrat clădiri, însă este o importantă lecție de istorie privind nașterea poporului nostru.

Plimbarea printre ruine, pe o căldură copleșitoare, nu a fost senzațională, însă îți mai atrăgea atenția câte un amănunt interesant. Iar amfiteatrul este chiar fain. Însă eu prefer liniștea și senzația pe care o ai atunci când pășești la Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor din Munții Orăștiei.