Beaugency: Plimbare prin ploaie pentru un strop de magie medievală pe Malul Loarei
Când diavolul construiește poduri și pisicile salvează suflete
Am ajuns în Beaugency pe o ploaie torențială. Una din acelea care te face să te îndoiești de propriile decizii de viață – de ce nu am rămas în autocar? de ce nu am rămas liniștit la birou? Dar grupul meu de 30 de turiști curajoși a decis că apa de sus nu-i oprește din a descoperi acest orășel medieval despre care, să fim sinceri, cei mai mulți nu auziseră până atunci.
Și bine au făcut.
Unde se află Beaugency și de ce contează
Beaugency se ascunde pe malul drept al Loarei, la jumătatea drumului dintre Paris și Blois. E genul de loc pe care îl traversezi fără să-l observi dacă mergi pe autostradă – și tocmai de aceea merită o oprire.
Acest orășel de circa 7.500 de suflete face parte din cele „100 Plus Beaux Détours de France” – un fel de club select al locurilor pe care francezii le consideră suficient de frumoase încât să merite un ocol. Din 2023 e și „Station Verte”, recunoaștere pentru turismul verde și sustenabil.
Dar mai presus de toate, Beaugency e un loc unde timpul pare să se fi oprit undeva prin secolul al XV-lea. Aici s-au scris capitole importante din istoria Franței, iar pietrele străzilor înguste încă țin minte pașii regilor, reginelor și sfinților.
Legenda Podului: Cum au Păcălit Locuitorii Diavolul
Prima atracție pe care o vezi când intri în Beaugency din direcția Sologne e podul medieval – lung de peste 400 de metri, cu 23 de arcade, traversând maiestuos Loara.
Legenda spune că, acum foarte mult timp, locuitorii aveau o problemă: nu puteau traversa fluviul. N-aveau bani să construiască un pod, iar Loara era prea largă și prea capricioasă pentru o simplă punte de lemn.
Atunci a apărut diavolul – cum apare întotdeauna când ai cel mai mare nevoie și când ești cel mai disperat. Le-a propus un targ simplu: el construiește podul într-o singură noapte, iar în schimb primește sufletul primei ființe care îl traversează.
„Sigur,” au zis primarul și notabilii, gândindu-se probabil că vor găsi ei o soluție până dimineața.
Dimineața, podul era gata. Solid, frumos, parcă acolo fusese dintotdeauna. Diavolul aștepta la capătul celălalt, frecându-și mâinile.
Ce-au făcut balgentienii? Au luat o pisică, au aruncat-o pe pod, iar felina speriată a traversat în goană drept în brațele diavolului. Acesta, furios că a fost păcălit, a strigat: „Voi nu sunteți oameni, sunteți doar niște pisoi!” și a dat un picior într-una din arcade, care de atunci stă ușor strâmbă.
De atunci, locuitorii din Beaugency poartă cu mândrie porecla de „les chats de Beaugency” – pisicile din Beaugency. E un soi de compliment local: înseamnă că ești viclean și descurcăreț.
Podul pe care îl vedeți astăzi datează în mare parte din secolele XII-XIV și e unul dintre cele mai vechi și mai lungi poduri de piatră de pe Loara. A fost reconstruit și reparat de nenumărate ori – ultima dată după Al Doilea Război Mondial – dar spiritul său medieval a rămas intact.
Turnul César: 1000 de Ani în Piatră
Din centrul orașului se vede imediat Turnul César – un donjon pătrat, masiv, de 36 de metri înălțime, care domină silueta Beaugency de aproape un mileniu.
Nu vă lăsați păcăliți de nume: nu are nicio legătură cu Iulius Cezar. E construit în secolul al XI-lea de seniorii de Beaugency, o familie nobilă care a controlat acest punct strategic pe Loara timp de generații. Numele vine probabil de la „Cæsar” în sensul generic de „împărat” sau „stăpân” – un mod pompos de a spune „turnul stăpânului”.
Ce face acest turn special? E unul dintre cele mai vechi donjon-uri păstrate din Franța și un exemplu remarcabil de arhitectură militară romanică. Pereții au aproape 4 metri grosime la bază – suficient cât să reziste la orice asediu medieval.
Astăzi turnul poate fi vizitat în cadrul tururilor ghidate din timpul verii. Se poate urca până sus, de unde priveliștea peste Loara și câmpiile Beauce merită fiecare treaptă.
Unde au Divorțat Regii Franței
Chiar lângă turn se află Abația Notre-Dame, o biserică romanică sobră la exterior, dar plină de povești la interior. Aici s-au ținut două concilii care au schimbat istoria Franței – și, indirect, a Europei.
Primul, în 1104, l-a judecat pe regele Filip I pentru că își părăsise soția și o răpise pe Bertrada de Montfort, soția contelui de Anjou. Scandalul a zguduit Europa medievală.
Dar conciliul cu adevărat important a fost cel din 1152. Aici, în această biserică, s-a pronunțat anularea căsătoriei dintre regele Ludovic al VII-lea și Eleonora de Aquitania. Motivul oficial? Consangvinitate – erau rude îndepărtate. Motivul real? Eleonora nu-i dăduse regelui un moștenitor masculin, iar relația dintre ei se deteriorase iremediabil, mai ales după aventurile suspecte ale reginei în timpul Cruciadei.
Ce s-a întâmplat după? Eleonora, liberă și stăpână pe imensa sa avere (Aquitania reprezenta o treime din Franța actuală), s-a recăsătorit peste doar două luni cu Henric Plantagenet, viitorul rege Henric al II-lea al Angliei.
Această decizie luată la Beaugency a pus bazele Războiului de 100 de Ani. Practic, judecătorii din această mică abațială au semnat, fără să știe, actul de naștere al celui mai lung conflict din istoria medievală europeană.
Jean de Dunois și Ioana d’Arc
Castelul Dunois, chiar lângă abație, poartă numele celui mai celebru locatar al său: Jean de Dunois, supranumit „Bastardul de Orléans” – fiul nelegitim al ducelui Louis d’Orléans și unul dintre cei mai buni comandanți militari ai Franței medievale.
Dunois a fost tovarășul de arme al Ioanei d’Arc. Împreună au eliberat Orléans-ul de asediul englez în 1429, iar câteva zile mai târziu, pe 17 iunie 1429, au eliberat și Beaugency.
Bătălia de la Beaugency a fost decisivă: englezii, care controlau podul și castelul, au fost înfrânți, iar calea spre încoronarea lui Carol al VII-lea la Reims era deschisă.
Dunois a primit castelul ca recompensă și l-a transformat din fortăreață medievală în reședință elegantă, în stilul Renașterii timpurii. Astăzi găzduiește un centru de artă digitală fascinant, unde proiecțiile de lumină dau viață istoriei de 1000 de ani a locului.
Plimbare prin Centrul Medieval Beaugency
Centrul istoric al Beaugency e ca un labirint fermecat. Străduțele înguste – Rue du Change, Rue de la Cordonnerie, Rue du Puits de l’Ange – își păstrează denumirile medievale și atmosfera de altădată.
Case cu structură de lemn aparentă (colombages) se lipesc unele de altele, cu fațade înclinate de secole de istorie. Portaluri sculptate din piatră de tuf (celebra „pierre de tuffeau” din Valea Loarei) decorează intrările caselor mai bogate.
Turnul Orologiului (Tour de l’Horloge) marchează intrarea în vechiul oraș – pe aici trecea „strada principală” în Evul Mediu, una dintre puținele pavate. Poarta Tavers, din secolul al XII-lea, e una din puținele rămășițe ale vechilor fortificații.
Nu ratați nici Clopotnița Saint-Firmin, un turn de 56 de metri rămas de la o biserică romanică demolată în timpul Revoluției. De trei ori pe zi – la 8:10, 12:10 și 19:10 – clopotele cântă un carillon din secolul al XV-lea, „Orléans, Beaugency, Notre-Dame de Cléry, Vendôme”. E o melodie pe care copiii francezi o învață în școală și care te urmărește zile întregi după ce o auzi.
Sfaturi Practice pentru vizită în Beaugency
Cât timp să aloci: Pentru o vizită exterioară ca a noastră, o oră și jumătate e suficient. Dacă vrei să intri în castel și în turn, calculează 2-3 ore.
Când să mergi: Primăvara și toamna sunt ideale. Vara poate fi aglomerat (dar tot mai puțin decât marile castele din zonă). Iarna are farmecul ei, mai ales în perioada târgului de Crăciun.
Parcare: Cea mai convenabilă e pe cheiul Loarei, la 200 de metri de centru, cu vedere spre podul medieval.
Combinații: Beaugency se vizitează ideal pe drumul dintre Paris și castelele Loarei (Chambord e la doar 20 km). Sau ca parte a unui circuit mai amplu prin Valea Loarei.
În Loc de Concluzie
Am plecat din Beaugency cu hainele ude și cu sufletul plin.
Sunt locuri care nu au nevoie de vreme bună ca să te cucerească. Beaugency e unul dintre ele. Aici pietrele vorbesc, legendele prind viață, iar istoria Europei s-a scris în biserici mici și pe poduri lungi.
Data viitoare când treceți pe lângă indicatorul spre Beaugency, opriți-vă. Chiar și o oră e suficientă ca să înțelegeți de ce francezii îl numără printre cele mai frumoase ocoluri ale țării lor.
Și nu uitați să salutați pisicile locale. Sunt descendentele aceleia care l-a păcălit pe diavol.
Beaugency face parte din circuitul „Paris și Castelele Loarei„, organizat de Karpaten Turism. Pentru detalii despre acest circuit și altele, vizitați site-ul agenției sau contactați-mă direct.
