În a doua zi a circuitului nostru francez, după vizita la enigmatica Catedrală Chartres, ne aștepta momentul mult așteptat: Palatul Versailles. Timp de aproximativ 3 ore, fiecare dintre noi a explorat individual acest colos al arhitecturii franceze, cu ajutorul audioghidurilor. Și ce experiență a fost!
De la cabană de vânătoare la simbol al puterii absolute
Înainte să pășim pe aleile palatului, merită să înțelegem cum a ajuns Versailles să fie ceea ce este astăzi. Povestea începe modest, în 1623, când Ludovic al XIII-lea, mare pasionat de vânătoare, și-a construit o simplă cabană de vânătoare în mijlocul pădurilor bogate în vânat de la sud-vest de Paris. Ducele de Saint-Simon o descria drept o „casă de cărți de joc” – nimic care să prefigureze grandoarea de mai târziu.
Dar fiul său, Ludovic al XIV-lea, avea alte planuri. La doar 22 de ani, după moartea cardinalului Mazarin în 1661, tânărul rege a decis să guverneze singur și să-și construiască un palat care să reflecte puterea sa absolută.
„Regele Soare”, cum și-a autodenumit – pentru că soarele este „dătătorul de viață” și „centrul universului” – a transformat modesta moștenire a tatălui său într-una dintre cele mai grandioase rezidențe din istoria omenirii.
Inspirația neașteptată: Povestea lui Nicolas Fouquet
Dar de unde i-a venit inspirația lui Ludovic al XIV-lea? Răspunsul este unul surprinzător și plin de intrigi de curte.
Nicolas Fouquet, ministrul de finanțe al regelui, își construise propriul castel – Vaux-le-Vicomte – la 50 km sud-est de Paris. Pe 17 august 1661, Fouquet a organizat o petrecere legendară în onoarea regelui: 6.000 de invitați, o piesă de Molière cu muzică de Lully, focuri de artificii spectaculoase și diamante oferite mulțimii. Castelul era mai grandios decât orice rezidență regală de la acea vreme.
Efectul? Ludovic al XIV-lea a fost furios, nu impresionat. Gelozia regelui a fost atât de mare încât a vrut să-l aresteze pe Fouquet chiar în seara aceea, dar consilierii l-au convins să aștepte. Trei săptămâni mai târziu, Fouquet era arestat de nimeni altul decât D’Artagnan – da, cel din romanele lui Dumas! – și condamnat la închisoare pe viață.
Regele a confiscat tot: tapiserii, mobilier, vase de aur și chiar portocalii din grădini. Dar cel mai important, a „furat” echipa de artiști care creaseră Vaux-le-Vicomte: arhitectul Louis Le Vau, pictorul Charles Le Brun și grădinarul André Le Nôtre. Această echipă avea să creeze Versailles.
Despre Vaux-le-Vicomte o să vă povestesc într-un articol ulterior, merită!
Construcția Versailles – un efort titanesc
Cifrele din spatele Versailles sunt uluitoare. Peste 36.000 de muncitori au lucrat timp de aproape jumătate de secol la ridicarea palatului. Au fost construite trei spitale doar pentru a trata accidentările – se estimează că cel puțin cinci muncitori mureau săptămânal din cauza condițiilor precare de muncă. Schele nesigure, materiale grele, muncă de noapte – totul pentru a îndeplini viziunea regelui.
Există o poveste care ilustrează perfect tirania lui Ludovic al XIV-lea: într-o zi, în timp ce inspecta lucrările, mama unui muncitor decedat la șantier i-a strigat blesteme. Șocat că cineva îndrăznea să-l critice, regele a ordonat imediat arestarea femeii.
Costul? Estimările moderne sugerează că, ajustat pentru inflație, construcția ar fi costat între 200 și 300 de miliarde de dolari – o sumă de neimaginat pentru o singură reședință!
Ce am vizitat în cele 3 ore la Versailles
Capela Regală
Prima oprire după startul vizitei. Finalizată în 1710, la sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, este a cincea și ultima capelă construită la Versailles. În fiecare dimineață, de obicei la ora 10, întreaga curte se aduna aici pentru slujba regelui. Astăzi, capela găzduiește concerte care ne transportă în atmosfera muzicală a secolelor XVII și XVIII.
Sala Hercule
Aceasta este cea mai mare și mai grandioasă sală din apartamentele regelui. Tavanul său pictat, care a necesitat trei ani pentru a fi finalizat, este cel mai epic din întregul palat – nu mai puțin de 142 de figuri diferite! Aici se află și impunătoarea pictură a lui Veronese, „Ospățul în casa lui Simon”.
Marele Apartament al Regelui
O succesiune de șapte saloane, fiecare purtând numele unei divinități romane: Venus, Diana, Marte, Mercur, Apollo… Decorația, inspirată de mitologia solară, subliniază statutul regelui ca „Rege Soare”. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, aici se organizau petrecerile de seară ale curții, de câteva ori pe săptămână.
Câteva repere:
- Salonul Venus – fostă intrare principală, prin celebra Scară a Ambasadorilor (demolată în 1752)
- Salonul Mercur – fost dormitor ceremonial, unde trupul lui Ludovic al XIV-lea a fost expus timp de 8 zile în septembrie 1715
- Salonul lui Apollo – fostă sală a tronului
Sala Oglinzilor – bijuteria coroanei
Și apoi… Sala Oglinzilor. Momentul în care îți ții respirația.
Construită între 1678 și 1684 de Jules Hardouin-Mansart, această galerie de 73 de metri lungime conectează Apartamentele Regelui de cele ale Reginei. Este un triumf al artei franceze: 357 de oglinzi aranjate în 17 arcade, reflectând lumina celor 17 ferestre care dau spre grădini.
La acea vreme, Veneția deținea monopolul producției de oglinzi. Ludovic al XIV-lea a ademenat meșteri venețieni să lucreze pentru el – și legendă spune că italienii au ordonat asasinarea lor pentru trădarea secretelor meseriei! Oglinda era un lux extrem, iar 357 de astfel de oglinzi reprezentau o declarație de putere economică fără precedent.
Plafonul, pictat de Charles Le Brun, ilustrează victoriile militare și diplomatice ale lui Ludovic al XIV-lea din primii 18 ani de domnie. De-a lungul timpului, sala a găzduit evenimente memorabile: recepția Dogelui Genovei (1685), a ambasadorilor din Siam (1686) și Persia (1715).
Dar pentru noi, românii, Sala Oglinzilor are o semnificație aparte: aici s-a semnat Tratatul de la Versailles, pe 28 iunie 1919, care a pus capăt Primului Război Mondial. Data nu a fost aleasă întâmplător – marca exact cinci ani de la asasinatul de la Sarajevo. Iar locul? Exact acolo unde fusese proclamat Imperiul German în 1871, după înfrângerea Franței în Războiul Franco-Prusac. O revanșă simbolică!
Apartamentul Reginei
Simetric cu cel al regelui, Apartamentul Reginei a fost locuit succesiv de Maria Tereza a Austriei (soția lui Ludovic al XIV-lea), Maria Leszczyńska și celebra Marie-Antoinette.
Camera de culcare a reginei este fascinantă. Aici regina dormea (uneori alături de rege), aici primea vizitatori dimineața în timpul toaletei sale – un eveniment public, strict reglementat de etichetă! – și tot aici își năștea copiii, în public. Nu mai puțin de 19 copii regali s-au născut în această cameră.
În această cameră s-a petrecut și unul dintre cele mai dramatice momente ale Revoluției Franceze. În zorii zilei de 6 octombrie 1789, o mulțime furioasă a încercat să pătrundă în apartamente. O doamnă de onoare, avertizată de unul dintre gardienii reginei, a reușit să încuie ușa și să o ajute pe Marie-Antoinette să fugă prin camerele private spre apartamentele regelui.
Marele Trianon și Micul Trianon
Cei mai curajoși dintre noi au mers și până la „anexele” palatului. Marele Trianon, construit din marmură roz, era locul unde regele se retrăgea pentru intimitate. Micul Trianon, construit de Ludovic al XV-lea pentru amanta sa Madame de Pompadour, a devenit ulterior refugiul favorit al Mariei-Antoinette.
Pentru români, Marele Trianon are o importanță istorică specială: aici s-a semnat Tratatul de la Trianon, pe 4 iunie 1920, prin care s-a consfințit unirea provinciilor românești cu Țara Mamă!
Grădinile Palatului Versailles
Chiar dacă 3 ore nu sunt suficiente pentru a explora cele peste 800 de hectare de grădini, am reușit să admirăm măcar o parte din ele. André Le Nôtre a creat aici modelul „grădinii franceze” – alei simetrice care se întind cât vezi cu ochii, parteruri geometrice, peste 372 de statui, 55 de instalații acvatice și 600 de fântâni!
Marele Canal, cu lungimea de aproximativ 1,7 km, era folosit de Ludovic al XIV-lea pentru demonstrații navale. Da, regele naviga gondole pe proprietatea sa!
O curiozitate: mirosul grădinilor era atât de puternic în secolul al XVII-lea, încât oaspeții se simțeau rău. Madame de Maintenon scria într-o scrisoare din 1689: „Tuberozele ne alungă de la Trianon în fiecare seară.”
Fun facts și ciudățenii de la Versailles
Igiena – sau lipsa ei
Acesta a fost subiectul care a amuzat cel mai mult grupul nostru! Standardele de igienă de la Versailles erau… diferite de cele moderne, să spunem așa.
Ludovic al XIV-lea s-ar fi spălat de doar două ori în întreaga sa viață! Nu pentru că nu-i păsa de curățenie – pur și simplu, la acea vreme, oamenii credeau că apa caldă deschide porii și permite bolilor să pătrundă în corp. În schimb, regele se ștergea cu prosoape parfumate, își freca corpul cu alcool și parfum și își schimba cămașa de mai multe ori pe zi (un semn de bogăție!).
Palatul nu avea toalete adecvate – curtenii foloseau oale de noapte care erau golite direct pe ferestre sau în grădini! Doar familia regală avea „cabinete” – încăperi mici cu scaune găurite deasupra oalelor. Chiar și aceste oale erau din argint – la Versailles, și necesitățile erau luxoase!
Ludovic al XIV-lea primea adesea vizitatori în timp ce stătea pe „tronul” său… de toaletă. Să participi la astfel de momente era considerat un privilegiu! Prima toaletă cu sistem de evacuare a apărut la Versailles abia sub Ludovic al XV-lea, în 1738.
Există o poveste amuzantă despre Ludovic al XVI-lea: acesta avea o toaletă în stil englezesc, atât de curată încât pisicile dormeau în ea. Într-o zi, regele s-a așezat și a simțit gheare și mușcături – o pisică se instalase în vas!
Mâncarea rece a regelui
Distanța dintre bucătării și sălile de mese era atât de mare încât mâncarea regelui ajungea aproape întotdeauna rece! Sute de servitori alergau prin coridoare, dar efortul era zadarnic. Abia Ludovic al XV-lea a rezolvat problema construind bucătării private în apartamentele sale.
Regalitatea ca spectacol la Versailles
La Versailles, viața regelui era un spectacol permanent. Dimineața, nobilii se înghesuiau pentru privilegiul de a-i oferi regelui… cămașa! Mesele erau publice – sute de oameni stăteau și priveau cum mănâncă familia regală. Marie-Antoinette ura această tradiție atât de mult încât a cerut să se cânte muzică în timpul meselor pentru a face experiența mai suportabilă.
Cifre uluitoare pentru Versailles
- 2.300 de camere, răspândite pe 63.154 mp
- 700 de camere, 67 de scări, 1.200 de șeminee
- Peste 60.000 de piese de artă în colecție
- Aproximativ 210.000 de flori și 200.000 de copaci sunt plantați anual în grădini
- În prezent, Franța cheltuiește aproximativ 15 milioane de euro anual pentru întreținerea palatului
- Peste 8 milioane de vizitatori anual
Regele fără dinți
La sfârșitul vieții, Ludovic al XIV-lea nu mai avea niciun dinte. Problemele sale dentare erau severe, dar nicidecum unice pentru acea epocă. Alimentația bogată în zahăr și lipsa igienei dentare făceau ravagii.
Încheiere
După 3 ore la Versailles, am ieșit cu capetele pline de imagini, povești și impresii. Am înțeles mai bine cum era viața la curtea regală în urmă cu 350 de ani – cu tot fastul, dar și cu toate ciudățeniile ei.
Versailles nu este doar un palat – este o declarație de putere, o capodoperă artistică și o fereastră către un trecut fascinant. Pentru noi, românii, acest loc are o dublă semnificație: aici s-au semnat două tratate care au modelat istoria Europei și a României.
Dacă aveți ocazia să vizitați Versailles, rezervați-vă cel puțin 3 ore doar pentru palat – și adăugați încă câteva pentru grădini și Trianon-uri. Audioghidul este esențial pentru a înțelege complexitatea și bogăția istorică a fiecărei săli.
Și nu uitați: data viitoare când vă plângeți de lipsa intimității în lumea modernă, gândiți-vă la Maria-Antoinette, care nu putea nici măcar să nască fără spectatori!
Am avut posibilitatea să vizitez superbul Castel Versailles în cadrul circuitului Paris și Valea Loarei, organizat de Karpaten Turism.
Informații practice:
- Program: Palatul este deschis zilnic, cu excepția zilelor de luni
- Durata recomandată: minimum 3 ore pentru palat, 5-6 ore pentru întregul domeniu
- Tip de vizită: Audioghid inclus în prețul biletului
- Sfat: Cumpărați biletele online pentru a evita cozile!
