Orice oraș important are niște simboluri, clădiri emblematice, locuri reprezentative. Din punctul meu de vedere, pentru București acestea sunt: Palatul Parlamentului, Ateneul și Arcul de Triumf.

Ce reprezintă un Arc de Triumf

Evident, românii doar au preluat ideea de arc de triumf, tip de monument ce reprezintă comemorarea unui eveniment istoric, sau al unei personalități. În cele mai multe cazuri sunt asociate cu niște victorii militare.

Moda ridicării unor monumente comemorative provine din Antichitate, de la romani. Atunci împărații ordonau ridicarea unor columne (ex. Columna lui Traian), sau a unor arcade bogat ornamentate (ex. Arcul lui Titus, Arcul lui Septimius Severus, sau Arcul lui Constantin).

Arcul lui Constantin – Roma

Cel mai vechi monument de acest gen, care este încă în picioare, se pare că este Arcul de Triumf din Orange, o localitate de Franța și i-a fost dedicat Împăratului Augustus, în anul 27 d.Hr.

Ridicarea unor astfel de monumente a fost reluată după 1 mileniu și jumătate, când au început să apară prin toate colțurile lumii. Cele mai celebre sunt: Poarta Brandenburg din Berlin, Arcul de Triumf din Phenian, Arcul de Triumf din Barcelona și cel mai cunoscut dintre toate – Arcul de Triumf din Paris.

Arcul de Triumf din București – istoric

Revenind la monumentul nostru, după stilul clasic românesc, au mai fost și alte tentative de a se ridica un Arc de Triumf în Capitală. Însă ori se făceau unele temporare, ori unele prost proiectate, care se degradau rapid și nu rezistau.

Cele două ridicate în 1848 și 1866 celebrau noile Constituții. Cel din 1859 a onorat proclamarea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn comun al Munteniei și al Moldovei. În 1878 pentru a sărbători victoria din Războiul de Independență, iar cel din 1906 pentru a onora cei 40 ani de domnie ai Regelui Carol I.

În 1918 se ridică un Arc de Triumf din lemn ca urmare a Marii Uniri, dar se degradează rapid. După 4 ani, apare un alt arc, tot din lemn. Pentru a celebra momentul încoronării noilor suverani, Regele Ferdinand și Regina Maria, se realizează baza și scheletul din beton. Dar pentru a se câștiga timp, exteriorul este îmbrăcat în pânză și ipsos, ajungând ca până în 1930 să fie considerat drept „o construcție incomodă”.

Realizarea actualului monument

Într-un final, în perioada 1932-1936 se decide realizarea monumentului din materiale durabile, astfel încât Arcul de Triumf este renovat, pe bazele celui din 1922. Dar de această dată este îmbrăcat în calcar și marmură de Rușchița. Totuși, se renunță la sculpturile și bazoreliefurile anterioare, fiind adoptat un stil mai sobru, mai clasic.

În perioada comunistă, toate însemnele ce aminteau de regalitate au fost „smulse” de pe Arcul de Triumf. O parte au reapărut după 1989, dar cu precădere în timpul renovărilor din perioada 2014-2016.

Realizat după modelul Arcului de Triumf din Paris, în stil clasic, are totuși dimensiuni mai mici decât originalul franțuzesc. Arcada sa are 16m, lățimea de 26m, iar înălțimea ajunge până la 27m.

Deși bogatele ornamente ale arcului de triumf din 1922 nu au mai fost folosite, există totuși câteva elemente decorative ce merită menționate:

Elemente decorative

Pe fațada nordică sunt prezente 2 medalioane numite „Bărbăție” și „Credință”, iar deasupra acestora vedem 2 basoreliefuri ce reprezintă Victoria. Acestora se adaugă un fragment ce amintește de momentul încoronării suveranilor de la Alba Iulia.

Fața sudică prezintă efigiile suveranilor României Mari: Regina Maria și Regele Ferdinand și simetric față de fațada nordică, avem cele 2 alegorii ale Victoriei. Inscripția face referire la victoriile armatei române în timpul Primului Război Mondial.

Pe latura de est avem un elogiu adus celor care au făcut posibilă Marea Unire, oameni politici și de cultură ai epocii, urmat de un fragment din discursul Regelui Ferdinand de după încoronare.

În cele din urmă, pe latura de vest vedem amintirea eroilor căzuți pe front, pentru Unire, iar mai jos o placă din marmură pe care sunt transcrise cuvintele Regelui Ferdinand adresate trupelor române, la momentul intrării în război.

Interiorul arcadei monumentului cuprinde o succesiune de cartușe conținând numele bătăliilor duse de armata română pe frontul din Moldova („CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂȘTI”, „MĂRĂȘEȘTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COȘNA”) dar și ”BUDAPESTA”, amintind de eliberarea Ungariei de comunism,

Simbol al Capitalei

De ani de zile este cunoscut faptul că Arcul de Triumf atrage toate privirile pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României. Este locul prin care armata noastră defilează, trecând chiar pe sub acest monument simbol.

De cele mai multe ori inaccesibil publicului larg, Arcul de Triumf din București va fi deschis în fiecare week-end, până la 29 octombrie 2023, intrarea fiind liberă. Dacă la interior nu pot spune că impresionează prin ceva anume, vă puteți bucura de o panoramă superbă asupra părții de nord a Capitalei.

Arcul de Triumf este amplasat în Sectorul 1, la intersecția Șoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Alexandru Constantinescu (numele a 3 dintre conducătorii Armatei Române în Primul Război Mondial), foarte aproape de una dintre intrările în Parcul Herăstrău – Regele Mihai I.

Vizită Arcul de Triumf

Arcul de Triumf face parte din lista obiectivelor turistice din Capitală foarte dificil de vizitat la interior. În ultimii ani a fost deschis doar cu anumite ocazii, de exemplu Noaptea Muzeelor. În această vară însă, municipalitatea a decis ca monumentul să fie deschis vizitatorilor în fiecare weekend, în intervalul 10 iunie – 29 octombrie.

Astfel, în aceste 5 luni, fiecare zi de sâmbătă și duminică reprezintă o oportunitate de a vedea Arcul de Triumf și la interior. Și o șansă de a admira orașul din vârful monumentului.

Programul de vizită este între orele 14:00 – 21:00, iar accesul este gratuit.