După aproape un an de la vizita propriu-zisă, în sfârșit îmi fac timp și curaj să intru în detalii referitoare la vizita mea în Paris. Curaj pentru că subiectul este unul atât de amplu, încât probabil o să fie necesare 3-4 articole pentru a acoperi tot ce am de spus despre capitala franceză. Și asta chiar dacă vizita a fost una de scurtă durată, de doar 2 zile.

Astfel, după ce vizitasem deja 3 țări pe parcursul câtorva zile și 3 capitale europene: Amsterdam, Bruxelles și Luxembourg, am ajuns în cele din urmă și la punctul culminant al circuitului: Paris!

Niciodată nu am avut ca scop să ajung la Paris, având întotdeauna alte priorități. Asta poate și din cauza preconcepțiilor, auzind de peste tot recenzii negative. Că e murdar, că e aglomerat și supraevaluat.

Există chiar un sindrom, numit Sindromul Paris – o condiție psihologică temporară, ce afectează unii turiști, ce sunt extrem de dezamăgiți de faptul că realitatea din Paris nu se ridică la nivelul așteptărilor! Se întâmplă cel mai des turiștilor japonezi, cu aproximativ 20 cazuri anual.

Însă eu am iubit fiecare minut petrecut în Paris și abia aștept sa revin pentru a descoperi numeroasele locuri pe care le-am ratat.

Informații generale despre Paris

Paris este arhicunoscut, deci nu o să vin cu noutăți aici. Însă este musai să vin cu niște informații generale, dar și „fun facts” despre Capitala Lumii, cum era cunoscut până în Primul Război Mondial.

• Este cunoscut drept „Orașul Iubirii”, dar și ”Orașul luminilor”. A doua sintagmă nu se referă neapărat la numărul de beculețe din oraș, cât faptului că orașul era faimos drept un centru cultural și al ideilor inovatoare în perioada Iluminismului. Poate și faptul că a fost unul dintre primele orașe din lume iluminate cu gaz lampant a ajuns totuși..

• Capitala Franței, are o populație de peste 2 milioane de locuitori, în timp ce întreaga zonă metropolitană depășește 12 milioane. Astfel una dintre cele mai mari aglomerări urbane de pe continent.

• Pentru aproape 1000 de ani s-a menținut printre cele mai importante orașe din lume!

• Prima proiecție din istorie a unui film a avut loc în Paris, decembrie 1895, de către frații Lumiere. Invenția lor, numită „cinématographe” a rulat 10 filme de câte 50 secunde fiecare.

• Parisul este anual în topul celor mai vizitate orașe din lume, mulți ani la rând fiind chiar lider.

• Turnul Eiffel este cel mai vizitat monument din lume

• În Paris există un singur semn rutier ”STOP„

• Louvre este cel mai mare muzeu din lume, având o suprafață totală ce insumează 10 terenuri de fotbal.

• În Paris există 3 replici a Statuii Libertății. Cea mai mare dintre ele, cu o înălțime de 11.5m, se află pe insula artificială Île aux Cygnes de pe Sena.

• În 2024 Paris a devenit al doilea oraș din lume ce a găzduit 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, după cele din 1900 și 1924. Astfel egalează recordul Londrei.

Paris – scurt istoric

Paris are o istorie bogată și fascinantă, cu rădăcini încă din Antichitate. Inițial, tribul galic numit Parisii popula actuala Ile de la Cite, insula formată în mijlocul Senei. Astăzi, mare parte din insulă este ocupată de Palatul de Justiție și de Catedrala Notre Dame.

Începuturile

În anul 52 î.Hr. zona a fost cucerită de romani, care au numit orașul Lutetia (ce însemna „loc mlăștinos”, „lut”). Ulterior orașul s-a extins spre actualul cartier latin și a primit numele de Parisius.

Creștinismul a ajuns pe aceste meleaguri în sec. al III-lea, fiind introdus de St.Denis, primul episcop al orașului. Acesta a fost martirizat de către romani pe dealul Montmartre (Muntele Martirilor). De aici se spune că a mers fără cap până în locul pe care astăzi se înalță Bazilica Saint-Denis.

Ocupația romană s-a încheiat în anul 508, când la conducere a ajuns dinastia Meroviengienilor. Deși au urmat o serie de dinastii, de razii vikinge și de lorzi feudali ce se luptau pentru putere, Parisul a devenit cel mai mare și prosper oraș al Franței.

Paris în Evul Mediu

În 1137 încep lucrările la Catedrala Notre Dame, iar în 1190 se pun bazele Universității din Paris. În 1328 populația orașului număra peste 200.000 locuitori, fiind cel mai populat oraș din Europa.

Următoarele 4-5 secole sunt marcate de războaiele lungi și sângeroase cu englezii, dar și de numeroase răscoale. Cu toate acestea, orașul a continuat să se extindă și să se dezvolte, ajungând în sec. al XVIII-lea la peste 600.000 locuitori.

A doua jumătate a sec.al XVIII-lea a fost unul plin pentru Paris, dar și pentru întreaga omenire. Aici a avut loc o explozie de activitate științifică și filozofică, numită Iluminism. În 1783 este lansat primul zbor cu balonul cu aer cald, având și echipaj uman la bord, iar în 1797 tot aici are loc primul salt cu parașuta.

Perioada modernă

În vara anului 1789 are loc unul dintre cele mai importante revoluții din istorie, Parisul devenind epicentrul Revoluției Franceze. Revoluționarii iau închisoarea Bastilia cu asalt, simbolul autorității regale. Ulterior, regele, regina, cât și primarul orașului sunt decapitați prin ghilotinare.

La finalul anului 1799 este ales Prim Consul Napoleon Bonaparte, luând astfel sfârșit secolele de conducere a regilor. În timpul conducerii Împăratului au fost ridicate numeroase edificii în Paris, cel mai celebru fiind Arcul de Triumf.

Totuși, după înlăturarea lui Napoleon I, la conducerea statului ajunge din nou un monarh, Ludovic Filip. Răsturnat de asemenea printr-o revoltă, este înlocuit de Napoleon III, cel care a avut un rol imens în dezvoltarea Parisului pentru a deveni așa cum îl vedem astăzi.

Au fost lărgite bulevarde, noua operă, apeducte, canalizare și parcuri. În cele din urmă, a anexat localitățile adiacente, aducând Parisul la dimensiunile de astăzi, cu 20 arondismente.

Cucerit în timpul războiului franco-prusac (1870-1871), își revine rapid, iar în 1899 găzduiește Expoziția Universală. Cu această ocazie este inaugurat Turnul Eiffel, pentru a comemora centenarul Revoluției Franceze. Acest monument ce se dorea temporar, a ajuns să fie simbolul orașului timp de peste un secol.

Începutul sec. XX se remarcă printr-un boom demografic, populația apropiindu-se de 3 milioane locuitori. Orașul atrage ca un magnet și numeroși artiști, scriitori, sau oameni de știință. Exemple: Monet, Picasso, Dali, Hemingway, Brâncuși, Enescu, etc.

Vizitele mele prin Paris – un sprint prin „Orașul Luminilor”

Fiind parte integrată a unui tur mai lung, timpul efectiv petrecut în Paris a fost unul destul de scurt. O zi întreagă + o seară. Însă am vrut să vizitez cât de multe posibil, chiar dacă unele obiective le-am bifat doar din exterior, tocmai din lipsa timpului.

A fost o cursă de sprint, cu obstacole, folosind tren, metro, autobuz și mult mers pe jos. Cu atât mai complicat încât și cazarea era undeva la periferie, in zona Nogent Sur-Marne.

Turnul Eiffel – Santinela de fier din Paris

Simbolul incontestabil al Parisului, Turnul Eiffel se înălța maiestuos și în iunie 2024, pregătindu-se să fie epicentrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice.

Construit între 1887 și 1889 de inginerul Gustave Eiffel pentru Expoziția Universală, turnul a fost inițial considerat o structură temporară care urma să fie demolată după 20 de ani. Proiectul a stârnit controverse uriașe în epocă, un grup de 300 de artiști și intelectuali, printre care și scriitorul Guy de Maupassant, semnând o petiție împotriva „monstruozității inutile și monstruoase”.

Ironic, Maupassant lua adesea masa la restaurantul din turn, spunând că este singurul loc din Paris de unde nu trebuia să-l vadă.

Construcția turnului a fost o adevărată performanță inginerească pentru epoca sa. Structura metalică cântărește 7.300 de tone, dar datorită designului ingenios al lui Eiffel, presiunea exercitată asupra solului este similară cu cea a unui adult așezat pe un scaun. Întreaga structură este asamblată cu 2,5 milioane de nituri, iar calculele lui Eiffel au fost atât de precise încât primele 4 etaje s-au potrivit perfect în timpul asamblării, deviația fiind de mai puțin de un milimetru.

În prezent, această structură de 324 de metri (inclusiv antena) este cel mai vizitat monument cu taxă din lume, atrăgând anual peste 7 milioane de vizitatori. În perioada pre-olimpică din iunie 2024, turnul fusese dotat cu un sistem de iluminat special conceput pentru Jocuri, capabil să creeze spectacole de lumini sincronizate cu muzica, vizibile din întregul Paris.

Elemente istorice:

Puțini știu că turnul a fost vopsit în diferite nuanțe de-a lungul istoriei sale – galben-brun (culoarea originală din 1889), roșu-brun (1892), galben-ocru (1899), galben-portocaliu (1907), galben (1954-1961), și în prezent în „bronz”, un maro cu nuanțe ușoare de galben, aplicat în gradiente – mai închis la bază și mai deschis spre vârf, pentru a crea o impresie vizuală uniformă din distanță.

Pentru a preveni rugina, turnul este revopsit complet o dată la șapte ani, utilizându-se aproximativ 60 de tone de vopsea și aproximativ 25 de pictori profesioniști care lucrează timp de 18 luni.

Inițial, turnul trebuia să fie demolat după 20 de ani, dar a fost salvat datorită utilității sale pentru comunicații wireless. În 1909, când perioada de concesiune era pe cale să expire, Eiffel a convins autoritățile de valoarea turnului pentru experimentele sale în telegrafie fără fir.

În 1910, turnul a devenit parte a Rețelei Militare de Telegrafie Fără Fir, iar în 1913, semnalele radio de pe turn ajungeau până la granița estică a Europei. În timpul Primului Război Mondial, turnul a jucat un rol crucial în interceptarea comunicațiilor germane și a fost folosit pentru a coordona apărarea Parisului în timpul Primei Bătălii de pe Marna.

Curiozități:

În 1925, escroc-ul Victor Lustig a „vândut” Turnul Eiffel de două ori, pretinzând că orașul nu-și mai permitea întreținerea și că structura urma să fie demolată. El a convins mai mulți dealeri de metale vechi să liciteze pentru dreptul de a demola turnul și de a vinde cele 7.000 de tone de oțel.

În timpul ocupației naziste din cel de-al Doilea Război Mondial, cablurile lifturilor au fost tăiate de francezi astfel încât Hitler să fie nevoit să urce pe scări dacă dorește să viziteze turnul. Legendarul dictator nu a făcut însă niciodată această ascensiune. În 1944, când Hitler a ordonat generalului Dietrich von Choltitz să demoleze monumentele Parisului, acesta a refuzat ordinul, salvând turnul și alte simboluri ale orașului. Lifturile au fost reparate abia în 1946, după război.

În 1952, Alexandre-Gustave Eiffel, nepotul lui Gustave Eiffel, a realizat prima transmisiune de televiziune de pe turn. Antenele de televiziune și radio adăugate în vârful turnului i-au mărit înălțimea de la 300 la 324 de metri. La fiecare echipament nou instalat, Fundația Turnului Eiffel negociază taxe substanțiale cu operatorii.

Pe turn sunt gravate numele a 72 de oameni de știință, ingineri și matematicieni francezi, ca un omagiu adus de Eiffel contribuțiilor lor. Aceste nume au fost acoperite cu vopsea timp de 80 de ani, fiind redescoperite și restaurate abia în anii 1980. Temperatura face ca turnul să se contracte și să se dilate, înălțimea sa variind cu până la 15 centimetri între sezonul cald și cel rece.

Muzeul Luvru

Fostă reședință regală transformată în muzeu, Luvrul adăpostește una dintre cele mai impresionante colecții de artă din lume. Acest colos cultural, întins pe o suprafață de peste 72.000 de metri pătrați de galerii, reprezintă cea mai mare concentrare de opere de artă din lume sub un singur acoperiș.

Elemente istorice

Istoria Luvrului este strâns legată de cea a Parisului și a Franței însăși. Construit inițial ca fortăreață defensivă în 1190 de regele Filip Augustus pentru a proteja Parisul de invaziile vikinge, Luvrul a fost transformat în palat regal în secolul al XIV-lea de către Regele Carol al V-lea, care a mutat comoara regală și biblioteca în interiorul zidurilor sale fortificate. Fiecare monarh succesiv a adăugat propriile sale extinderi și îmbunătățiri, transformând treptat fortăreața medievală într-un palat renascentist.

Francisc I, mare patron al artelor, a început transformarea Luvrului medieval în stil renascentist în 1528 și a inițiat colecția regală de artă prin achiziționarea unor opere remarcabile, inclusiv Mona Lisa lui Leonardo da Vinci.

Henric al IV-lea a conectat Luvrul de Palatul Tuileries (acum demolat) prin Grande Galerie de-a lungul Senei, creând cel mai lung palat din Europa la acea vreme. Ludovic al XIV-lea a locuit aici până în 1678, când s-a mutat definitiv la Versailles, lăsând Luvrul să găzduiască Academia Regală de Pictură și Sculptură.

Muzeul a fost deschis oficial pe 10 august 1793, în timpul Revoluției Franceze, sub numele de „Muséum Central des Arts”, prezentând inițial doar 537 de picturi, majoritatea confiscate din colecțiile regale și ale aristocraților emigrați sau ghilotinați.

Extinderea muzeului

Napoleon I a îmbogățit substanțial colecțiile cu opere de artă aduse din campaniile sale militare, redenumind muzeul „Musée Napoléon”. După căderea lui Napoleon, multe dintre aceste opere au fost returnate proprietarilor lor originali, dar colecția a continuat să crească prin achiziții și donații.

În timpul celui de-al Doilea Imperiu, sub Napoleon al III-lea, Luvrul a cunoscut o extindere majoră, iar în 1989, arhitectul I.M. Pei a revoluționat accesul în muzeu prin construirea piramidei de sticlă controversate din Curtea Napoleon, devenită astăzi un simbol iconic al muzeului.

Astăzi, colecția numără peste 35.000 de obiecte expuse din cele aproximativ 380.000 aflate în patrimoniu, organizate în opt departamente distincte: Antichități egiptene, Antichități orientale, Antichități grecești, etrusce și romane, Artă islamică, Sculptură, Arte decorative, Picturi, și Desene și Gravuri.

Curiozități:

Mona Lisa, cea mai faimoasă operă din muzeu, are propria încăpere, propriul sistem de iluminat, este protejată de un geam blindat rezistent la gloanțe și are o valoare asigurată estimată la peste 800 de milioane de dolari.

Tabloul a fost furat în 1911 de un angajat italian al muzeului, Vincenzo Peruggia, care, lucrând la muzeul Luvru ca tâmplar, a ascuns tabloul sub haina sa la închidere și a ieșit pur și simplu cu el. Peruggia a ascuns capodopera în apartamentul său modest din Paris timp de doi ani, într-o cutie cu fund dublu sub patul său.

El a susținut la proces că a dorit să o returneze în Italia, considerând că a fost luată de Napoleon în timpul campaniilor sale. Ironic, tabloul fusese achiziționat legal de regele Franței, Francisc I, direct de la Leonardo da Vinci în 1518 pentru suma de 4.000 de scuzi de aur, echivalentul a aproximativ 1,5 milioane de dolari în valuta actuală.

Venus din Milo, o altă capodoperă emblematică a Luvrului, a fost descoperită accidental de un fermier pe insula grecească Milos în 1820. Statuia a fost achiziționată imediat de ambasadorul francez în Imperiul Otoman și transportată la Paris ca dar pentru regele Ludovic al XVIII-lea.

Povestea spune că în timpul transportului, au izbucnit lupte între marinarii francezi și cei greci pentru statuie, moment în care brațele sculpturii s-au rupt și s-au pierdut. Arheologii și istoricii de artă continuă să dezbată ce ținea Venus în mâinile sale pierdute.

Victoria din Samothrace, una dintre cele mai impresionante sculpturi din muzeu, a fost descoperită în bucăți în 1863 pe insula grecească Samothrace de către consulul francez Charles Champoiseau. Restaurarea sa a durat ani de zile, iar capul original nu a fost niciodată găsit. În 2013-2014, statuia a trecut printr-un proces complex de restaurare, costând peste 4 milioane de euro și necesitând construirea unui atelier special în muzeu, deoarece statuia era prea fragilă pentru a fi mutată.

Piramida de la Luvru

Celebra piramidă de sticlă proiectată de I.M. Pei este formată din 673 de panouri de sticlă romboidale și triunghiulare, are o înălțime de 21,6 metri și o bază pătrată cu latura de 35 de metri. Contrar legendei urbane popularizate de romanul „Codul lui Da Vinci”, piramida nu conține exact 666 de panouri (numărul fiarei în Apocalipsă).

Când a fost inaugurată în 1989, piramida a stârnit controverse uriașe, fiind considerată de criticii săi o insultă la adresa arhitecturii clasice a palatului. Astăzi, însă, este una dintre cele mai fotografiate structuri din Paris.

Departamentul de Antichități egiptene al Luvrului a fost constituit în 1826 și a beneficiat enorm de pe urma expediției lui Napoleon în Egipt (1798-1801). Deși multe artefacte, inclusiv faimoasa Piatră din Rosetta, au ajuns în cele din urmă la British Museum după înfrângerea lui Napoleon, Luvrul păstrează una dintre cele mai importante colecții egiptene din afara Egiptului. Muzeul deține o mumie de pisică perfect conservată, care, când a fost scanată cu raze X, s-a dovedit a conține de fapt trei pisici diferite în interiorul bandajelor.

Luvru în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte ca naziștii să ocupe Parisul, personalul muzeului a evacuat în secret majoritatea operelor de artă, ascunzându-le în castele și mănăstiri din provincie. Mona Lisa a fost mutată de șase ori pentru a evita capturarea. Când trupele lui Hitler au intrat în Paris, au găsit un muzeu aproape gol. Pereții goi au fost fotografiați de propaganda nazistă pentru a sugera că francezii nu își apreciază propria cultură.

Se estimează că ar fi nevoie de aproximativ 100 de zile pentru a vedea fiecare operă de artă din Luvru, dacă i-ai acorda fiecăreia doar 30 de secunde, opt ore pe zi. Astăzi, muzeul are peste 9,6 milioane de vizitatori anual, fiind cel mai vizitat muzeu din lume și una dintre cele mai vizitate atracții turistice.

Noile tehnologii de realitate augmentată implementate permit vizitatorilor să „vadă” straturile ascunse ale picturilor sau să vizualizeze cum arătau statuile antice când erau complet pictate.

Catedrala Notre-Dame Paris

În iunie 2024, Catedrala Notre-Dame era în etapele finale ale restaurării după devastatorul incendiu din 15 aprilie 2019, care a distrus acoperișul și fleșa emblematică a edificiului. Reconstrucția acestei capodopere gotice, realizată după planuri meticulos elaborate și respectând tehnicile medievale originale, a devenit un simbol puternic al rezilienței franceze și a reprezentat cel mai ambițios proiect de restaurare a patrimoniului din istoria modernă a Franței.

Autoritățile, respectându-și promisiunea inițială, se aflau în plin proces de finalizare a lucrărilor majore înaintea Jocurilor Olimpice, planificând o ceremonie oficială de redeschidere care urma să atragă lideri din întreaga lume.

Elemente istorice:

Așezată majestuos pe Île de la Cité, în inima Parisului, Notre-Dame reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale arhitecturii gotice franceze. Construcția catedralei a început în 1163, în timpul domniei regelui Ludovic al VII-lea, atunci când episcopul Maurice de Sully a decis că Parisul are nevoie de o catedrală care să reflecte statutul său crescând ca centru economic și cultural al regatului. Piatra de temelie a fost așezată în prezența Papei Alexandru al III-lea, subliniind importanța proiectului.

Ridicarea acestui monument a reprezentat o provocare arhitecturală fără precedent pentru epoca sa. Constructorii au trebuit să dezvolte noi soluții pentru a permite înălțimi mai mari și mai multă lumină naturală – contrafișele exterioare, arcele butante, ancadramentele zvelte și vitraliile mari au reprezentat o revoluție în arhitectura ecleziastică a timpului. Catedrala a durat aproape 200 de ani pentru a fi finalizată, cu numeroase schimbări arhitecturale pe parcurs și contribuțiile mai multor arhitecți-șefi, fiind în cele din urmă terminată în 1345.

Încoronarea lui Napoleon

Notre-Dame a fost martora unor momente cruciale din istoria Franței: aici a fost încoronat Napoleon Bonaparte ca împărat în 1804, aici s-a celebrat eliberarea Parisului în 1944, și tot aici s-au ținut funeraliile numeroșilor președinți francezi.

De-a lungul secolelor, catedrala a suferit multiple transformări, deteriorări și restaurări. În timpul Revoluției Franceze, a fost vandalizată și transformată temporar în „Templul Rațiunii”, multe dintre statuile sale fiind decapitate de revoluționari care le confundau cu reprezentări ale regilor Franței.

Multe dintre vitraliile originale au supraviețuit celor aproape 900 de ani de existență, inclusiv celebrele rozete din secolul al XIII-lea – adevărate bijuterii ale artei medievale. Rozeta nordică, cu un diametru de 12,9 metri, conține scene din Vechiul Testament și este considerată printre cele mai importante realizări ale stilului gotic radiant. Vitraliile au fost demontate în timpul celor două războaie mondiale și depozitate în siguranță, ceea ce a permis supraviețuirea lor până în zilele noastre.

Curiozități:

Victor Hugo, prin romanul său „Cocoșatul de la Notre-Dame” (Notre-Dame de Paris, 1831), a salvat practic catedrala de la demolare. La momentul scrierii romanului, clădirea era într-o stare avansată de degradare, fiind folosită ca depozit și amenințată cu demolarea pentru a face loc dezvoltărilor urbane moderne.

Succesul extraordinar al cărții a atras atenția publicului asupra valorii monumentului și a determinat o amplă campanie de restaurare între 1844 și 1864, condusă de arhitectul Eugène Viollet-le-Duc. Acesta a adăugat elemente noi precum celebra fleșă (distrusă în incendiul din 2019), gargouilles (elemente decorative în formă de monștri) și chimères (statuile fantastice de pe balustrade).

Emanuel – gigantul de 13 tone

Clopotul principal al catedralei, cunoscut sub numele de „Emmanuel”, cântărește 13 tone, are un diametru de 2,6 metri și este considerat unul dintre cele mai frumoase din Europa datorită purității sunetului său în nota Fa diez.

A supraviețuit Revoluției Franceze când alte clopote au fost topite pentru a face tunuri. Tradiția spune că în bronzul său au fost topite bijuterii și monede de aur și argint donate de parizieni, ceea ce contribuie la calitatea specială a sunetului. Emmanuel este tras doar la ocazii speciale, precum Paștele, Crăciunul, Anul Nou și alte sărbători naționale importante.

În timpul incendiului din 2019, catedrala a pierdut acoperișul din lemn original din secolul al XIII-lea, cunoscut ca „pădurea” datorită numărului impresionant de grinzi de stejar folosite – estimat la 1.300 de arbori, fiecare cu vârsta de 300-400 ani la momentul tăierii. Aceasta înseamnă că lemnul folosit în construcția originală provenea din copaci care începuseră să crească în perioada carolingiană, în jurul anului 800 d.Hr.

Coroana de Spini

Una dintre cele mai spectaculoase relicve păstrate în Notre-Dame a fost Coroana de Spini, despre care se credea că a fost purtată de Iisus Hristos în timpul crucificării. Aceasta a fost cumpărată de regele Ludovic al IX-lea (Sfântul Ludovic) de la împăratul latin al Constantinopolului, Baldwin al II-lea, în 1238, pentru suma enormă de 135.000 de livre – aproape jumătate din bugetul anual al regatului.

Pentru a o adăposti, regele a construit Sainte-Chapelle, o capodoperă a goticului situat la mică distanță de Notre-Dame. Coroana a fost salvată din incendiul din 2019 de către preotul Jean-Marc Fournier, care a intrat în catedrala în flăcări pentru a o recupera.

Catedrala are un sistem complex de măsurare a timpului, incluzând nu doar ceasuri, ci și un calendar astronomic medieval. Distanța de la intrarea principală până la altar este calculată pentru a corespunde exact unui an solar – 365 de pași, cu dalele de pardoseală marcând trecerea lunilor și anotimpurilor.

Notre-Dame a fost prima clădire din lume care a folosit pe scară largă contrafișe, o inovație arhitecturală care a permis zidurilor să fie mai subțiri și mai înalte, cu mai multe vitralii. Fără această soluție gotică, arhitectura catedralelor așa cum o știm astăzi ar fi fost imposibilă.

Reconstrucția

În procesul de reconstrucție după incendiul din 2019, echipele de restauratori au folosit tehnologii de vârf, inclusiv scanare laser 3D și robotică, combinate cu tehnici medievale autentice de prelucrare a pietrei și lemnului, pentru a asigura fidelitatea față de construcția originală.

Într-o descoperire remarcabilă în timpul lucrărilor de restaurare, arheologii au găsit un sarcofag de plumb datând din secolul al XIV-lea, perfect conservat, conținând rămășițele unui înalt prelat, identificat ulterior ca fiind Antoine de la Porte, canonic al catedralei decedat în 1710. Scanările cu raze X au dezvăluit că trupul a fost îmbălsămat cu plante aromatice, o practică rară pentru acea perioadă.

Arcul de Triumf Paris

Geneză și construcție: După victoria de la Austerlitz (1805), Napoleon Bonaparte a ordonat construirea unui arc monumental dedicat armatei imperiale. Arhitectul Jean-François Chalgrin a conceput proiectul inspirat de Arcul lui Constantin din Roma, dar la o scară mult mai impunătoare (50 m înălțime, 45 m lățime).

Construcția a început în 1806, dar a fost întreruptă după căderea lui Napoleon și reluată abia în 1833 sub Ludovic-Filip, fiind finalizată în 1836. Ironic, Napoleon nu a văzut niciodată monumentul complet – când rămășițele sale au fost aduse din Sfânta Elena în 1840, cortegiul funerar a trecut pe sub arc.

Sculpturile și bas-reliefurile: Cele patru grupuri sculpturale principale de pe fațade reprezintă: „Plecarea Voluntarilor din 1792” (Marseileza) de François Rude – cea mai faimoasă; „Triumful din 1810” de Jean-Pierre Cortot; „Rezistența” și „Pacea”, ambele de Antoine Étex. Interiorul arcului conține inscripționate numele a 660 de persoane, majoritatea generali napoleonieni, și 158 de bătălii. Semnificativ, numele celor căzuți în luptă sunt subliniate.

Transformările olimpice: În iunie 2024, monumentul era punctul central al pregătirilor pentru ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Avenue des Champs-Élysées era decorată cu steaguri olimpice și franceze, iar în jurul arcului fusese instalat un sistem de proiecție care urma să transforme monumentul într-un ecran gigantic pentru spectacolele de deschidere.

Sub arc, flacăra de la Mormântul Soldatului Necunoscut fusese integrată în simbolistica olimpică, făcând legătura între onoarea militară și spiritul olimpic.

Elemente distinctive:

Monumentul are 284 de trepte până la terasă, fără lift, făcând ascensiunea o provocare fizică pentru vizitatori.

Terasa panoramică de pe acoperiș oferă una dintre cele mai spectaculoase vederi ale Parisului, cu cele 12 bulevarde care radiază de la monument în formă de stea.

Suprafața interioară a arcului este inscripționată cu toate victoriile militare franceze din timpul Revoluției și Imperiului.

În zilele clare, de pe terasă se poate vedea până la La Défense, arcul modern care formează o axă perfectă cu monumentul napoleonian.

Mormântul Soldatului Necunoscut, adăugat în 1921, găzduiește o flacără eternă reaprinsă în fiecare seară la ora 18:30, într-o ceremonie solemnă.

Pentru Jocurile Olimpice, fuseseră create tururi virtuale speciale care permiteau vizitatorilor să „călătorească în timp” și să vadă arcul în diferite perioade istorice.

Un mic muzeu în interiorul arcului prezintă istoria construcției și a ceremoniilor importante care au avut loc aici, inclusiv funeraliile lui Victor Hugo (1885) și parada victoriei după cel de-al Doilea Război Mondial.

Montmartre si Bazilica Sacre-Coeur

Cartierul boem Montmartre, dominat de impunătoarea Bazilică Sacré-Cœur, păstra și în iunie 2024 atmosfera sa artistică unică. Pregătirile olimpice includeau îmbunătățiri ale accesului și semnalizare multilingvă pentru vizitatori.

Elemente istorice: Bazilica Sacré-Cœur a fost construită între 1875 și 1914, ca un simbol național de penitență după înfrângerea Franței în Războiul Franco-Prusac și evenimentele Comunei din Paris. Construită din piatră de Château-Landon, bazilica are proprietatea unică de a rămâne albă chiar și după expunerea la poluare și intemperii, deoarece piatra eliberează calcit când intră în contact cu apa de ploaie.

Curiozități: În secolul XIX și începutul secolului XX, Montmartre a fost epicentrul vieții artistice pariziene, găzduind personalități precum Picasso, Modigliani, Van Gogh și Toulouse-Lautrec. Le Lapin Agile, un cabaret deschis încă din 1860, a fost locul preferat al multor artiști care, lipsiți de bani, plăteau adesea consumația cu opere de artă – multe dintre acestea valorând astăzi milioane.

Grădinile Luxembourg din Paris

Oază de verdeață în inima Parisului, Grădinile Luxembourg reprezeintă un refugiu răcoros pentru localnici și turiști.

Elemente istorice: Grădinile au fost create în 1612 la cererea reginei Maria de Medici, care dorea să recreeze atmosfera Palatului Pitti din Florența natală. Parcul de 23 de hectare este împărțit între stilul francez (geometric) și cel englezesc (natural), cu peste 106 statui și fântâna monumentală Medici.

Curiozități: În timpul ocupației naziste, o secțiune a grădinilor a fost folosită ca sediu al Luftwaffe. Tradiția de a plimba bărci cu pânze miniaturale pe Marele Bazin datează din 1927 și continuă și astăzi. Ernest Hemingway menționa în memoriile sale „Paris, un ospăț mobil” că obișnuia să vină în grădini când era flămând, deoarece vederea porumbeilor îi alina foamea.

Pantheonul

Impunătoarea clădire neoclasică din Cartierul Latin adăpostește rămășițele unor personalități marcante ale Franței. În 2024, Panthéonul primise o nouă expoziție dedicată sportivilor francezi de excepție, anticipând spiritul olimpic.

Elemente istorice: Construită inițial ca biserică dedicată Sf. Genoveva, patrona Parisului, clădirea a fost transformată în timpul Revoluției Franceze (1791) într-un mausoleu pentru „marii oameni ai Franței”. Inscripția de pe frontispiciu, „Aux grands hommes, la patrie reconnaissante” (Marilor oameni, patria recunoscătoare), reflectă această schimbare de destinație.

Curiozități: În 1851, fizicianul Léon Foucault a folosit pendulul său celebru în Panthéon pentru a demonstra rotația Pământului. Panthéonul a avut un rol alternativ de biserică și mausoleu laic de mai multe ori în istoria sa, în funcție de regimul politic. Marie Curie a fost prima femeie înmormântată aici pentru meritele proprii, abia în 1995, la 61 de ani după moartea sa. Printre personalitățile omagiate se numără Voltaire, Rousseau, Victor Hugo, Émile Zola, Louis Braille, Alexandre Dumas și Simone Veil.

Sainte-Chapelle

Bijuterie gotică ascunsă în inima Parisului, Sainte-Chapelle impresionează prin vitraliile sale spectaculoase. Capela beneficiază de un nou sistem de iluminat care pune în valoare magnificele sale vitralii.

Elemente istorice: Construită între 1242 și 1248 la ordinul regelui Ludovic al IX-lea (Sfântul Ludovic) pentru a adăposti relicve ale Patimilor lui Hristos, inclusiv presupusa Coroană de Spini, Sainte-Chapelle este considerată una dintre cele mai mari realizări ale arhitecturii gotice Rayonnant. Cele 15 vitralii ale sale, înalte de 15 metri, ilustrează 1.113 scene din Biblie.

Curiozități: În timpul Revoluției Franceze, capela a fost transformată în birou administrativ, iar multe dintre elementele sale decorative au fost distruse sau înlăturate. Celebrele vitralii au fost demontate și depozitate în siguranță.

Restaurarea monumentului, începută în 1836, a durat aproape 30 de ani. În ciuda bombardamentelor din cele două războaie mondiale, peste două treimi din vitraliile actuale sunt originale din secolul al XIII-lea, reprezentând unele dintre cele mai vechi și mai bine conservate vitralii medievale din lume.

Hotel des Invalides si Mormântul lui Napoleon

Hotel des Invalides, cunoscut oficial sub numele de Hôtel National des Invalides, este un complex arhitectural vast situat în inima Parisului. Construit între 1671 și 1676 la cererea regelui Ludovic al XIV-lea, acesta avea scopul de a servi drept casă pentru soldații și veteranii răniți care au servit Franța, asigurându-le găzduire și îngrijire, precum și asistență medicală.

Arhitectura și Designul

• Stil Arhitectural: Hotel des Invalides se mândrește cu un stil baroc, caracterizat de simetrie, detalii ornamentale și un finisaj impunător.
• Cupola Aurită: Unul dintre cele mai recunoscute simboluri este cupola aurită a Bisericii Domului (Église du Dôme), care face parte din complex și adăpostește mormântul lui Napoleon Bonaparte.
• Interior: Interiorul este generos decorat, cu pereți și tavane acoperite cu fresce și ornamente rafinate.

Funcții și Atractii

• Muzeele: Complexul găzduiește Muzeul Armelor (Musée de l’Armée), unul dintre cele mai mari muzee militare din lume, care include colecții extinse de echipamente militare, armuri și artefacte istorice.
• Mormântul lui Napoleon: Biserica Domului este locul de odihnă al lui Napoleon I, mormântul său fiind o atracție turistică majoră.
• Ceremonii și Evenimente: Hotel des Invalides este un loc frecventat pentru ceremonii naționale și evenimente solemne datorită semnificației sale istorice și culturale.

Importanță Istorică

• Veteranii: A fost o parte centrală a politicii sociale a Franței de a-și îngriji soldații veterani, stabilind un precedent pentru viitoarele instituții de îngrijire veterane.
• Reflecția Gloriei Militare: Reprezintă o combinație între gloria militară a Franței și moștenirea culturală, fiind, în același timp, un simbol patriotic și un testament al istoriei bogate a țării.

Mormântul lui Napoleon: Un Simbol de Măreție și Istorie

În inima Parisului, în cadrul impunător al Domului Invalizilor, se află locul de odihnă al uneia dintre cele mai emblematice și controversate figuri din istoria Franței: Napoleon Bonaparte. Mormântul său nu este doar un loc de repaus etern, ci și un simbol al măreției, al ambițiilor și al complexității umanității și istoriei europene.

Arhitectura Impresionantă

Domul Invalizilor, cu cupola sa aurită care strălucește sub soarele parizian, este unul dintre cele mai notabile repere arhitecturale ale orașului.

Designul mormântului

Mormântul propriu-zis este realizat din cuarțit roșiatic, amplasat în centrul unei cripte circulare. Această criptă este înconjurată de o galerie decorată cu sculpturi și basoreliefuri care prezintă diverse momente glorioase și campanii militare din viața lui Napoleon. În jurul său, 12 statui impunătoare, reprezentând victoriile imperiale, veghează cu solemnitate. Aceste elemente arhitecturale și artistice sunt menite să sublinieze atât măreția militară, cât și complexitatea personalității sale.

Simbolism și Impact Istoric

Mormântul lui Napoleon nu este doar un monument funerar, ci un simbol al puterii și influenței dobândite de-a lungul vieții sale. De-a lungul timpului, locația a devenit un loc de pelerinaj pentru admiratorii lui, dar și pentru cei care doresc să reflecteze asupra lecțiilor istoriei. Aici, vizitatorii nu simt doar prezența unui lider, ci și a unei întregi epoci caracterizate de războaie și schimbări sociale profunde.

În concluzie, mormântul lui Napoleon de la Domul Invalizilor rămâne un monument captivant care continuă să atragă atenția vizitatorilor din întreaga lume. Este o reprezentare atât a gloriei, cât și a ambiguității pe care le oferă istoria, invitând pe toți cei care se opresc să mediteze asupra moștenirii unui om ale cărui acțiuni au conturat soarta Europei și nu numai.

Concluzie vizită Paris

Contrar așteptărilor și a majorității părerilor auzite, Paris mi-a plăcut enorm! M-am simțit ca într-un adevărat muzeu în aer liber și m-am simțit în siguranță, chiar dacă am mers de cele mai multe ori singur, chiar prin zone periferice.

Cu siguranță o să revin, pentru a vizita și la interior parte din obiectivele de mai sus, pentru care nu am avut timpul necesar acum, dar pentru a descoperi și celelalte atracții, precum Versailles, dar și Disneyland.

Paris, a fost o plăcere, ne revedem în curând!

Assemblee Nationale

Moulin Rouge