Sus
  >  Home   >  Muzeul Național Cotroceni

Un obiectiv turistic prea puțin cunoscut în București, deși se află în inima orașului, Cotroceniul este asociat mai degrabă cu administrația prezidențială, fiind uitată latura sa istorică. Probabil când oamenii trec pe lângă imensa curte a Palatului Cotroceni, înconjurată de gardul de piatră impunător, foarte puțini știu că există posibilitatea de a vizita aceste locuri ce au o istorie de peste 350 de ani.

Cum se poate vizita Muzeul Național Cotroceni

În primul rând trebuie să menționez faptul că nu tot ansambulul Cotroceni este deschis pentru vizite, doar aripa veche, care a fost transformată în muzeu.

Un tur complet include cuhnia, curtea interioară, biserica, holul de onoare, pivnița, etajul I și etajul II. Cea mai nouă aripă a ansamblului, unde se desfășoară activitatea prezidențială, nu este deschisă publicului.

Nu există posibilitatea de a vizita muzeul pe cont propriu, existând doar varianta unui tur cu ghid, iar pentru a fi inclus într-un grup trebuie să faci programare cu cel puțin 24h înainte. Prima dată când am vrut să vizitez Cotroceni am sunat în dimineața respectivă și nu mai erau locuri libere. De această dată am sunat cu o zi înainte și am fost programat sâmbătă, de la ora 14:30. Slabe șanse să fiți primit într-un grup dacă veniți pe nepusă masă, fără programare.

Nu se permite accesul dacă nu prezentați un act de identitate, chiar dacă aveți programare făcută. Actul de identitate se lasă la intrare, se oferă un ecuson ce se poartă pe toată durata vizitei, iar la plecare acesta se cedează și primești înapoi buletinul/pașaportul.

Tarife vizită Muzeul Național Cotroceni:

I. Tur complet – 100minute(Cuhnia, curtea interioară, Biserica, Holul de onoare, pivnița, etajul I și etajul II –   30lei/adult, 10lei/elev-student, 15 lei pensionari. Dacă doriți grup privat, de maxim 6 persoane, se plătește suma de 250lei/grup.

II. Tur clasic- 60 minute (curtea interioară, etajul I și etajul II – 20lei/adult, 5lei/elev-student, 10lei/pensionari. Pentru grup privat de max.6persoane se plătește suma de 150lei/grup.

*Pentru ghid în limba engleză, spaniolă, franceză și italiană tarifele sunt mai ridicate!

Se pot face fotografii, excepție fiind Biserica și curtea interioară.

Taxa foto pentru telefon/tabletă este de 5lei, pentru aparat foto este 20lei, iar taxa video pornește de la 20 lei. Sigur, pentru aparate profesionale taxele sunt mult mai mari.

Intrarea în muzeu se face prin intrarea de la mijlocul Șoselei Cotroceni, vizavi de Grădina Botanică. Cele mai apropiate stații de metrou sunt Eroilor și Politehnica, iar dacă veniți cu mașina personală trebuie să țineți cont de faptul că nu există locuri de parcare aproape de intrarea în muzeu. De preferat să lăsați mașina sus, la Piața Leu, sau pe Bulevardul Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, așa cum am procedat eu.

Încercați să ajungeți cu 10-15 minute înainte de startul vizitei, iar dacă mergeți într-o zi călduroasă, așa cum am prins eu, aveți grijă să aveți lichide, pentru că nu există magazin sau cafenea în interior. Sunt câteva aparate cu apă pe durata vizitei, dar mai bine să fiți prevăzători.

Program de vizită Muzeul Național Cotroceni:

Luni: închis

Marți – Duminică: 09:30 – 17:30

*ultima intrare de la ora 16:00

*în zilele de Duminică, biserica este deschisă doar pentru slujbe, fără vizite.

Istoria Palatului Cotroceni și a Muzeului Național Cotroceni

Cotroceni este reședința din România cu cea mai îndelungată folosință, de la finele sec. al XVII-lea până în prezent. A avut numeroase roluri în decursul timpului, fiind pe rând așezământ monahal, reședință domnească, palat regal, palat al pionierilor, palat prezidențial și muzeu.

Odinioară această zonă era ocupată de legendarii Codrii Vlăsiei, care pe vremuri se întindeau din dreptul Jud. Prahova până în zona Călugăreni- Giurgiu, ocupând suprafața de astăzi a Bucureștiului și a Jud.Ilfov. Pădure sălbatică și loc de refugiu, aici se afla încă din sec.al XVI-lea Schitul Cotrocenilor de Sus, aflat în afara orașului București. Aici s-a ascuns timp de 3 zile și viitorul domnitor al Țării Românești, Șerban Cantacuzino, unul dintre cei mai importanți conducători români din sec.al XVII-lea.

Scăpat de primejdie, acesta a promis călugărilor de aici că le va ridica o biserică nouă, însă a făcut mult mai mult de atât, construind o mănăstire, având lângă biserică și chilii, cuhnia etc. Ajuns pe tron, Șerban Vodă a ridicat cele mai sus menționate între anii 1679-1681, dar și palatul domnesc.

Șerban Cantacuzino

În anul 1821, Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluției, își stabilește tabăra la Cotroceni, devenind astfel centrul revoltei. Posibil în urma acestor evenimente, străzile din apropiere (Șoseaua Panduri și Drumul Taberei) și-au primit denumirile actuale.

Între 1848-1849 tot aici își are deznodământul revoluția din Țara Românească, citindu-se proclamația Înaltei Porți.

În anul 1852, Barbu Știrbei Vodă reface și modernizează palatul domnesc, devenită reședința acestuia de vară. De asemenea, domnitorul a tăiat prin domeniul mănăstirii un nou drum de acces către București, actuala Șosea Cotroceni, care a separat ansamblul de viitoarea Grădina Botanică.

Pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Cotroceniul devine un simbol al modernizării României, palatul devenind reședință oficială de nivel european.

Nu la fel de încântat de condițiile găsite aici a fost Carol de Hohenzollern, viitorul domnitor și primul Rege al României. În momentul în care i-a fost prezentat Palatul Regal nu a fost foarte fericit, clădirea veche din timpul lui Șerban Cantacuzino fiind departe de standardele nemțești cu care acesta era obișnuit. Tocmai de aceea, se spune că acesta și-a vândut o parte din terenurile avute în Germania pentru a investi în extinderea și modernizarea Palatului Cotroceni.

Între 1893-1895 se restaurează și este inaugurat noul palat regal, însă Regele Carol I și Regina Elisabeta nu locuiesc aici permanent, preferând Palatul Regal de pe Calea Victoriei (actualul sediu al Muzeului Național de Artă). Cotroceniul avea însă a fi destinat prințului moștenitor Ferdinand.

Aici a fost semnat, în anul 1918, alături de Puterile Centrale, tratatul cunoscut sub denumirea de „Pacea de la București”, iar după Marea Unire palatul avea să cunoască modificări aduse de arhitectul Grigore Cerchez, iar mai apoi de Regina Maria însăși, care își lasă amprenta inconfundabilă.

În timpul comunismului, începând cu 1949 până în 1977 a funcționat aici Palatul Pionierilor. Foarte afectat de cutremurul din 1977, precum și de cel precedent din 1940, palatul a fost refăcut în mare parte și i se adaugă o nouă aripă, cea care adăpostește astăzi Administrația Prezidențială.

În 1991 se înființează Muzeul Național Cotroceni, care ocupă aripa istorică a ansamblului arhitectural, fosta reședință domnească și regală.

Vizita la Muzeul Cotroceni

Revenind la vizita propriu zisă, am ajuns ceva mai devreme la intrare, am plătit biletele și o taxă foto și am așteptat să se formeze tot grupul de aproximativ 15-20 persoane. La ora stabilită 14:30 a sosit și ghidul, un tânăr foarte simpatic și cu zâmbet continuu, dar și cu informații bine puse la punct. Am trecut printr-un filtru ca la aeroport, cu raze X, pentru că pătrundem până la urmă într-un obiectiv militar și trecem prin curtea interioară până în cuhnie, care este prima oprire.

CUhnia

Cuhnia face parte din ansamblul monahal construit de Șerban Cantacuzino, fiind de fapt bucătăria, în care se putea prepara mâncarea pentru aproximativ 40 de călugări. Se continuă cu alte clădiri ale mănăstirii, precum chiliile, care momentan adăpostesc o colecție de caricaturi, întruchipând personalități ale secolului al XIX-lea.

Ridicate odată cu biserica, cuhnia și chiliile au fost construite în același registru precum Palatul Mogoșoaia, fiind construit cam în aceeași perioadă.

Cuhnia – Muzeul Cotroceni

Biserica

Este cea mai veche clădire a ansamblului, însă tot odată cea mai recentă.. Chiar dacă sună ciudat, biserica a fost prima ridicată de Șerban Cantacuzino și chiar dacă a trecut prin momente dificile în decursul existenței sale, a rămas în picioare timp de trei veacuri. A fost lovită de cutremure, de incendii, a fost ocupată militar, însă nu a putut supraviețui dorinței lui Nicolae Ceaușescu de a o dărâma. Unele voci spun că biserica era prea afectată de cutremurul din 1977, însă cel mai probabil motivul a fost acela estetic, dictatorul fiind de părere că nu este compatibilă cu restul ansamblului. Astfel, în anul 1984, biserica veche de 300 de ani a fost pusă la pământ.

Însă, spre deosebire de multe alte biserici bucureștene distruse de buldozerele comuniste, din Biserica Cotroceni au fost salvate cele mai valoroase exponate, fiind expuse mult timp la Muzeul de Artă. În anul 2009 a fost sfințită noua biserică, refăcută de moștenitorii familiei Cantacuzino, într-o formă cât mai apropiată de cea originală. În interior au fost aduse o parte dintre picturile originale, dar și pietrele funerare ale unor membri ai familiei Cantacuzine.

În spatele curții secundare se află și prima gară regală din România, constuită la Cotroceni în 1867.

Biserica Cotroceni

Palatul Cotroceni

Ajunși în clădirea propriu-zisă a Palatului Cotroceni, luăm papucei de pungă în picioare și dăm imediat peste Holul de Onoare, o cameră în care luxul este la el acasă, una dintre cele mai frumos decorate camere văzute în România. Mi-a plăcut în mod deosebit impozanta scară din marmură Cibolino, dar și decorațiunile aurite. Conceput de arhitectul francez Paul Gottereau, spre finalul sec.al XIX-lea, acesta este în stil franțuzesc, inspirat după interiorul Operei Garnier din Paris.

Hotelul de Onoare – Palatul Cotroceni

Mai apoi am coborât în pivnița palatului, care păstrează în mare cărămidăria de la 1680, sigur că o parte fiind reparate în anii 1900, respectând însă planul original. Camerele pivniței, în care se preparau și degustau vinurile, astăzi adăpostesc o colecție de obiecte bisericești, atât de la vechea biserică Cotroceni, cât și de la altele demolate în perioada comunistă. Între exponatele cele mai importante sunt: Candelabrul original de la finalul anilor 1680, obiecte de valoare de la mormintele familiei Cantacuzinilor, coloane din vechiul palat domnesc etc.

Se pot observa în mai multe locuri ale palatului stema familiei Cantacuzino și anume vulturul bicefal. Acest vultur cu două capete amintește de originile familiei, provenită din împărați ai Imperiului Bizantin și indică faptul că privesc în ambele direcții în același timp, precum Constantinopolul care se află pe două continente, privind atât spre Orient cât și înspre Occident.

Urcăm apoi către etaje și intrăm în saloanele și dormitoarele regale, unele mai luxoase și mai frumos decorate decât altele.

Pivnița Palatul Cotroceni

Ajungem prima dată în Biblioteca Regelui Ferdinand I, folosit ca și cabinet de lucru, gândită chiar de către acesta. Pasionat de științe naturale, în principal de botanică, avea o colecție de peste 5000 de cărți pe acest subiect, aproximativ 2000 fiind expuse și astăzi. Există o scară secretă ce duce către dormitorul acestuia, sau către biserică.

Decorată în stil francez Henry al II-lea, lucrată în mare parte din lemn de ulm, biblioteca este definitivată cu un șemineu superb din marmură, ce întregește atmosfera de epocă.

..din Biblioteca Regelui Ferdinand I – Cotroceni

Următoarea cameră, una de-a dreptul superbă, poartă denumirea de Salonul Florilor, sau Salonul de Aur. Camera este opera inspirației Reginei Maria, fiind prima cameră pe care aceasta a dorit să o redecoreze. Pereții sunt împodobiți cu ghirlande superbe, iar piesele de artă specifice stilului Ludovic al XVI-lea completează stilul Seccesion. Acest salon avea și rol de sală a tronului pentru Regina Maria, aceasta amplasându-și un tron în stil celtic, de pe care dădea conferințe de presă.

Putem vedea și un pian vechi de 141 de ani, ce a aparținut Reginei Elisabeta și la care performa maestrul George Enescu, atunci când era în vizită la Palatul Cotroceni.

Salonul Florilor/Salonul de Aur – Palatul Cotroceni

Vânător pasionat, Regele Ferdinand I a ținut să își etaleze trofeele și armele într-o cameră specială, din acest motiv în anii 1925-1926 a fost decorat Salonul de vânătoare, în stil neorenaștere italiană. Predomină lemnul de tei, care apare în plafon, lambriu și ancadramente, iar pe jos sunt blănuri de urși aduse recent de la Muzeul Cinegetic Posada, fiind, se pare, urși vânați de Nicolae Ceaușescu. Se pare că aici Regele practica și scrima, fiind un iubitor la acestui sport.

..din salonul de vânatoare – Palatul Cantacuzino

Ajungem în Sufrageria Germană, o cameră sobră, dar superb restaurată, cu tavan casetat și pereți îmbrăcați în lambriuri sculptate. Lemnul este predominant în această încăpere, fiind completat de un tapet foarte frumos, de culoare verde închis, care nu este însă original. Camera este mobilată cu cu o masă masivă din lemn de nuc, cu 10 scaune rococo, îmbrăcate în piele de Cordoba. Atrage atenția un superb șemineu din marmură și un tablou mare deasupra acestuia.

Aceasta era o cameră privată a familiei regale, fiind locul în care deseori Regele Carol I și Regina Elisabeta luat cina alături de cuplul princiar Ferdinand și Maria. Pentru a nu fi deranjați, mâncarea li se aducea printr-un lift din dreptul șemineului.

Sufrageria germană

Urmează apoi apartamentele copiilor, frumos decorate, predominând albul dar și decorațiunile aurii, fiind vizibilă deasupra ușii emblema familiei Cantacuzino. Geamurile de cristal din această încăpere sunt ultimele originale rămase în tot palatul, restul fiind sparte, se pare, în timpul războiului. În anii 1980 s-a dat forma finală a apartamentului, cu o cameră în stil franțuzesc și una în stil englezesc.

detaliu Stema Fam.Cantacuzino – din apartamentul copiilor

Camera norvegiană este adăugată la dorința Reginei Maria la apartamentul acesteia, fiind budoarul reginei și locul în care își primea apropiații. Aici îți scria poveștile, poeziile și scrisorile către membrii familiei, dar lua și ceaiul alături de Rege. Camera maronie impresionează prin decorațiunile specific nordice, amintind oarecum de legendele foștilor vikingi.

Camera norvegiană

Dacă am scris despre dormitorul Reginei Maria de la Bran, apoi de la Balcic, de la Peleș, păi nu se poate să nu scriem și despre cel de la Cotroceni. Restaurat conform variantei din 1929, în stil Tudor, mobilat cu piese Art Nouveau. A preferat o atmosferă mai austeră după moartea Regelui din 1927, iar unele dintre obiectele de mobilier au fost făcute chiar de ea, la atelierele din Sinaia.

Dormitorul Reginei Maria – Cotroceni

Apartamentul francez a fost acela al Regelui Ferdinand I, fiind reconstruit în anii 70-80 după opțiunea restauratorului, decorat aurit cu ghirlande și motive florale. Cu salonul decorat în stil Ludovic al XV-lea și dormitorul în stil Ludovic al XVI-lea, a fost folosit lemn aurit, mătase naturală roz, draperii din sec. al XIX-lea, cu scene din fabulele lui La Fontaine. În acest apartament ajunge scara secretă care pleacă din bibliotecă.

Acesta se dorea să fie apartamentul în care avea să stea Regina Elisabeta aII-a a Marii Britanii, pe durata presupusei vizite în România Socialistă, ca răspuns a vizitei la Londra a lui Nicolae Ceaușescu, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Apartamentul francez – Muzeul Cotroceni

Apartamentul Regal a fost amenajat pentru prima familie regală a României, respectiv Regele Carol I și Regina Elisabeta. Patul este piesa de rezistență a camerei, confecționat din lemn de nuc, este cea mai mare piesă de mobilier din palat. A fost făcut cadou de către boierul Golescu, la doi ani după moartea Măriucăi, fetița Regelui Carol I cu Regina Elisabeta, care a decedat la vârsta de 3 ani. Patul este decorat cu mulți copii, tocmai pentru a inspira cuplul regal să aducă pe lume un moștenitor.

Apartamentul regal – Palatul Cotroceni

În continuarea dormitorului regal este Salonul de pictură, sau Salonul Oriental, denumire primită după unele decorațiuni din arta chinezească. Amenajat în stil Tudor, este dominat de ferestre înalte, cu două uși laterale ce permit accesul pe terasa cu foișor. Mobilierul oriental este executat în lemn de abanos, sculptat cu motive zoomorfe și antropomorfe.

Salonul Oriental

În capătul apartamentului regal se află Cabinetul de lucru al Regelui Carol I, pe al cărui birou din lemn de nuc se pot observa motive precum coroana, stema României, labe de leu, dar și simboluri masonice.

Chiar dacă biletul pentru un adult este destul de scump, aș zice că se merită o vizită la Muzeul Cotroceni, atât pentru faptul că reprezintă un petec de istorie al țării noastre, cât și pentru a vedea luxul unor apartamente regale.

Intrare Biserica Cotroceni Intrare în Palatul Cotroceni Detaliu din Holul de Onoare Holul de Onoare Candelabrul original al Bisericii Cotroceni Pianul din Salonul Florilor Detaliu Salonul Florilor Tavanul din Salonul Florilor Salonul Florilor – Palatul CotroceniDormitor – Apartamentul Francez Mobilier de abanos – Salonul Oriental Cabinetul de lucru al Regelui Carol I

Palatul Cotroceni

postați un comentariu

9 − 2 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.