Biserica Mavrogheni 2026 – Domnitorul cu cerbi de aur și Brâncuși cântăreț în cor

🆕 Update 2026: La aproape 240 de ani de la ctitorire, Biserica Mavrogheni intră într-o nouă etapă majoră. În noiembrie 2025, parohia a anunțat licitația publică pentru un proiect ambițios numit „Prima Grădină europeană a Bucureștilor” – amenajarea curții bisericii ca spațiu istoric refăcut, cu referință directă la grădina Mavrogheni de la sfârșitul secolului XVIII, precursoarea Parcului Kiseleff.

---

Termin vizita la Muzeul Țăranului Român. Zi de duminică frumoasă, însorită, acasă nu mă grăbeam. Șoseaua Kiseleff devenită pietonală, iar mii de persoane se puneau la cozi pentru înghețată, burgeri, bere, sau vreo mâncare indiană.

Până să mă amestec în mulțime, fac o oprire peste drum de muzeu, pe Monetăriei 4. O biserică în care am mai fost, dar despre care nu mă documentasem până acum. M-a atras în primul rând tăblia care indica anul construcției – Biserica Mavrogheni – 1787.

Evident, aici nu era agitația de pe bulevard, dar nici liniște nu era. Un bebeluș tocmai se boteza în interior. Iar eu am avut curtea bisericii la discreție, pentru poze.

🆕 De ce merită Biserica Mavrogheni o oprire în 2026

În inventarul turistic al Capitalei, Biserica Mavrogheni nu apare niciodată în primele 10 locuri pe care turiștii le-ar bifa. Și totuși, dacă faci o listă cu lucrurile pe care această curte de doar câteva sute de metri pătrați le-a găzduit în ultimii 240 de ani, lista e impresionantă:

• 📰 Prima gazetă în limba română cu caractere chirilice, Curierul românesc, a fost tipărită aici în 1829
• 📜 Regulamentul Organic, prima Constituție modernă a Țării Românești și Moldovei, a văzut și el lumina tiparului tot la tipografia din curte
• 🎼 Prima carte de muzică bisericească în limba română, alcătuită de Petru Efesiu, a fost tipărită tot aici
• 🎶 Constantin Brâncuși a fost cântăreț în corul bisericii pe vremea când era student la Belle Arte
• ✍️ Ion Heliade Rădulescu, primul președinte al Academiei Române, este înmormântat chiar în fața intrării în biserică
• 🎨 Horia Bernea, primul director al Muzeului Țăranului Român, și-a ales și el ca loc de odihnă veșnică această curte
• 👑 Domnitorul Nicolae Mavrogheni și-a ridicat aici, în secolul XVIII, o întreagă reședință de vară cu grădină, tipografie, școală, spital și fântână tămăduitoare

Cinci minute pe jos de la metroul Piața Victoriei, lipită fizic de Muzeul Țăranului Român, Biserica Mavrogheni este genul de „secret la vedere” pe care merită să îl bifezi între două muzee.

Nicolae Mavrogheni și istoria bisericii

Nicolae Mavrogheni este unul dintre domnitorii fanarioți ce au condus Țara Românească, având o domnie de 4 ani, între 1786 – 1790. Original din Grecia, insula Paros, ajunge comandant al flotei otomane. Este ajutat să ajungă domn de pașa Gazi Hasan, iar tot la ordinul unui pașă Hassan avea să fie ucis în 1790. Cică pentru nesupunere în fața Porții. Ce să faci, vremuri crude.

Fără o contribuție semnificativă la dezvoltarea țării, sau a Bucureștiului, s-a remarcat totuși prin alimentarea cu apă a câtorva reședințe de boieri, printr-un mic sistem de conducte. În folclor a rămas cu excentritatea sa, călătorind prin București în trăsură trasă de cerbi, ce aveau coarnele poleite cu aur.

Totuși a lăsat ceva în urmă, care îi poartă numele și după 250 de ani de când se plimba prin Capitală cu cerbii lui. La capătul Podului Mogoșoaia (actuala Calea Victoriei), pe câmp, la marginea orașului, avea să ridice o nouă moșie, un fel de reședință de vară.

Cine erau, de fapt, fanarioții și de ce ne uităm pe ei urât (sau nu)

Pentru cititorii care nu au mai răsfoit manualul de istorie de mult, o scurtă recapitulare. Domnii fanarioți (1716-1821) au fost o serie de domnitori greci numiți direct de Poarta Otomană, după ce Imperiul a renunțat să mai aibă încredere în domnitorii pământeni. Au primit numele de la cartierul Fanar din Constantinopol, unde locuiau cele mai importante familii grecești din imperiu.

Reputația lor în istoria românească este în general proastă: i s-au reproșat impozite excesive, schimbarea frecventă a domnitorilor (mai mult de 75 de domnii în 105 ani!), și un anumit dispreț pentru limba și obiceiurile pământenilor. Pe de altă parte, este nedrept să îi tratăm ca pe un bloc monolitic. Mulți dintre ei au fost intelectuali rafinați, vorbitori de mai multe limbi europene, care au adus cu ei modele de modernizare administrativă, școli, biblioteci și – în cazul lui Mavrogheni – preocupări reale pentru bunăstarea oamenilor.

Mavrogheni avea, după unele relatări, momente surprinzătoare de empatie. A construit primul sistem de alimentare cu apă pentru zona de la marginea de nord a Bucureștiului (cișmelele lui), s-a îngrijit ca bisericile să fie încălzite iarna pentru credincioși și a lăsat în urmă un model de „mahala bună” cu școală, spital și piață organizată. Iar trăsura cu cerbii cu coarnele poleite cu aur a rămas, până astăzi, una dintre cele mai pitorești imagini ale Bucureștiului prefanariot târziu.

Casa de la „țară”..

Da, casa de la „țară” a lui Nicolae Mavrocordat era pe la Piața Victoriei, din zilele noastre. Nici nu voia să călătorească prea mult, probabil.

Noul complex avea să cuprindă, evident, o biserică, chilii ale călugărilor, o tipografie, o grădină (care ulterior avea să se dezvolte în Parcul Kiseleff) și o visterie a apelor. Adică un rezervor în care se capta apa și apoi alimenta curtea domnească, a celor din prejur, dar și o fântână țâșnitoare.

Aceasta zonă avea să primească denumirea de „Mahalaua Cișmeaua lui Mavrogheni” pe la începutul anilor 1800. Mahalaua mai cuprindea niște mori de vânt, un nou obor, în care oamenii să-și vândă bunurile, o școală, iar unii spun că Spitalul Filantropia din apropiere, și-ar fi început activitatea tot în vremea lui Mavrogheni, deși pe site-ul spitalului se specifică faptul că istoria acestuia ar începe prin 1811.

Anatomia unui complex domnesc din 1787

Pentru a înțelege cât de important era complexul Mavrogheni, merită să recreăm mental cum arăta zona aceasta a Bucureștiului în 1787. Practic, capătul de nord al orașului se oprea undeva pe la Calea Griviței de astăzi. Tot ce era dincolo (Piața Victoriei, Șoseaua Kiseleff, Parcul Herăstrău) era câmp, mlaștini, cu vii și livezi izolate ale boierilor. Pe acest câmp, la „capătul Podului Mogoșoaia”, Mavrogheni a ridicat un mic oraș-grădină.

Componentele complexului mavroghenesc:

1. Chioșcul domnesc – un fel de casă de odihnă, cu odăile aferente
2. Biserica mănăstirii și chiliile călugărilor (azi singurul element păstrat)
3. Visteria apelor – un rezervor în care se aduna apa captată prin olane (țevi de lut) din izvoarele de la nord
4. Cișmeaua domnească – pentru uzul chioșcului
5. Cișmeaua publică – pentru „împrejuraşii mahalagii” (locuitorii cartierului)
6. Fântâna țâșnitoare – probabil prima fântână arteziană decorativă din București
7. Trei mori de vânt – pentru morăritul cerealelor
8. Oborul – piața organizată unde sătenii puteau veni să își vândă produsele
9. Școala – probabil grecească, conform tradiției fanariote
10. Grădina domnească – ulterior absorbită de Parcul Kiseleff
11. Tipografia (adăugată ulterior) – locul unde s-au tipărit Curierul românesc și Regulamentul Organic

Din toate acestea, în 2026 mai poți vedea doar biserica și o porțiune din grădină. Restul a fost demolat, transformat sau pur și simplu uitat. Ironie: pe locul școlii de aici s-a ridicat în 1870 Monetăria Statului – care a dat numele actual al străzii (înainte se numea „strada Mavrogheni”).

Hramul „Izvorul Tămăduirii” – și legenda din spatele lui

Un detaliu pe care l-am omis în primul articol și care e foarte important: hramul oficial al bisericii nu este un sfânt, ci un eveniment – „Izvorul Tămăduirii”. Această sărbătoare se prăznuiește în prima vineri după Paști, în Săptămâna Luminată.

Legenda care stă la bază spune așa: în secolul V, înainte să devină împărat al Bizanțului, Leon cel Mare era un soldat simplu. Pe drum, a întâlnit un orb care i-a cerut apă. Apare Maica Domnului și îi indică lui Leon un izvor ascuns, spunându-i să dea apă orbului din izvorul acela. Apa a fost tămăduitoare – orbul și-a recăpătat vederea. Mai târziu, când Leon a ajuns împărat, a construit lângă izvor o biserică în mulțumire. De atunci, sărbătoarea s-a generalizat în Biserica Ortodoxă.

Mavrogheni a ales acest hram dintr-un motiv personal: biserica și cișmeaua publică au fost ridicate ca semn de mulțumire pentru vindecarea miraculoasă a fiicei lor – domnitorul și soția sa Maria avuseseră o fată grav bolnavă, care s-a tămăduit. Iar pentru că deasupra fiecărei cișmele construia și o icoană a Maicii Domnului, atât biserica cât și cișmeaua au fost puse sub ocrotirea „Născătoarei de Dumnezeu”.

Apa sfințită aici, în secolul XIX, era considerată tămăduitoare. Există mărturii ale unor vindecări atribuite acestei ape. Tradiția continuă până astăzi: în prima vineri după Paști, în curtea bisericii are loc o slujbă fastuoasă de sfințire a apei, la care participă mii de credincioși.

Biserica Mavrogheni

Revenind la biserică, este un monument istoric, ridicat de Mavrogheni și soția sa drept mulțumire pentru vindecarea fiicei lor dintr-o boală gravă. Dacă Nicolae Mavrogheni ar fi transportat miraculos 250 de ani, până în vremurile astea, puțin probabil să își mai recunoască ctitoria.

Pe durata celor peste 2 secole, biserica a suferit numeroase modificări, din cauza cutremurelor și a războaielor. În 1847 avea să fie reconstruită din temelii (ca urmare a cutremurului din 1839), iar cu această ocazie pierde una dintre turle. Alte lucrări au avut loc în 1890, 1941, 1945 (după ce a fost bombardată în 1944). În 1997 își primește noua clopotniță, de la intrare.

Iconostasul este singurul care se mai păstrează din clădirea originală a lui Mavrogheni.

Arhitectura: ultimul reflex postbrâncovenesc al Bucureștiului

Biserica Mavrogheni se înscrie într-o tradiție arhitecturală foarte clară: stilul brâncovenesc târziu (sau postbrâncovenesc), curent care a dominat construcția religioasă din Țara Românească între 1714 (anul morții lui Constantin Brâncoveanu) și sfârșitul secolului XVIII. Practic, biserica lui Mavrogheni este unul dintre ultimele exemple ale acestui stil – cu doar câteva decenii înainte ca noua paradigmă neoclasică, importată din Apus prin influență rusească, să schimbe complet codul arhitectural al bisericilor românești.

Caracteristicile inițiale ale bisericii (1787) în stil postbrâncovenesc:

• Plan triconc – formă de cruce cu absidele laterale rotunjite, specifice arhitecturii religioase muntenești
• Construcție din zid de cărămidă tencuită
• Două turle – una peste naos, alta peste pronaos (cea de pe pronaos a fost suprimată în 1847)
• Decorații cu motive vegetale și geometrice, inspirate din meșteșugul popular
• Pridvor cu arcade și coloane sculptate
• Fresce interioare cu iconografie tradițională ortodoxă

Arhitectura ei o încadrează în aceeași familie cu Biserica Stavropoleos (1724), Biserica Crețulescu (1722), Biserica Antim (1715) și – din păcate – Mănăstirea Văcărești (demolată în 1986). Toate aceste lăcașuri formau, înainte de comunism, „inima brâncovenească” a Bucureștiului – un set de monumente arhitecturale care făceau orașul să arate, după descrierea lui Robert Ker Porter (călător britanic din secolul XIX), ca un „oraș persan”, cu turle, cupole și pridvoare la fiecare colț.

Astăzi, din cauza modificărilor succesive (1847, 1890, 1941, 1945, 1997), Biserica Mavrogheni a pierdut o parte din identitatea ei brâncovenească. Singurul element original păstrat este iconostasul (catapeteasma) din lemn sculptat. Specialiștii spun că acest iconostas este unul dintre puținele exemple de „baroc curat” rămase la o biserică ortodoxă din București – o influență probabil adusă de meșterii străini aduși de Mavrogheni la sfârșitul secolului XVIII.

Evenimente și personalități marcante

Biserica Mavrogheni a găzduit evenimente, dar și personalități de seamă din istoria românilor. Se spune că la tipografia de aici a fost tipărită prima Constituție a țării, Regulamentul Organic.
Dacă despre acest lucru nu pot băga mâna în foc, cotidianul „Curierul românesc”, primul ziar în limba română, cu caractere chirilice, a văzut lumina zilei la tipografia de la Mavrogheni.

Ion Heliade Rădulescu, cel care a înființat ziarul, dar și reprezentant de seamă a culturii pașoptiste, primul președinte al Academiei Române, cel care îndemna „scrieți, orice, numai scrieți”, este înmormântat chiar în dreptul intrării în biserică, cu un frumos monument.

Nu este singura personalitate care își doarme somnul de veci în curtea bisericii Mavrogheni. Prințesa Zoe Bagration, prințul Constantin Mihail Șuțu, cărturarul Moise Nicoară fiind alte exemple. Nu în ultimul rând, un semn de mare dragoste, Horia Bernea, fostul director al Muzeului Național al Țăranului Român, a dorit să fie înmormântat în curtea bisericii, peste drum de muzeul său iubit.

În curtea bisericii putem vedea și un portret din bronz al lui Constantin Brâncuși, care, student fiind, a cântat în corul Bisericii Mavrogheni.

Galeria personalităților din curtea bisericii – ghid biografic

Curtea Bisericii Mavrogheni este, practic, un mic Père-Lachaise al Bucureștiului. Iată cine sunt oamenii care își dorm somnul aici și de ce contează:

🖋️ Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) Probabil cea mai importantă personalitate culturală a Țării Românești din prima jumătate a secolului XIX. Scriitor, profesor, reformator al limbii române, fondator al primului ziar în limba română (Curierul românesc, 1829), participant la revoluția de la 1848, primul președinte al Academiei Române (1867). Mormântul lui, cu monument funerar elaborat, se află exact în fața intrării în biserică – nu este o coincidență: Heliade își dorea să fie aproape de tipografia care i-a dat aripi.

👸 Prințesa Zoe Bagration (decedată 1878) Născută Văcărescu, fiica marelui logofăt Ștefan Văcărescu (familia care a dat literaturii române primii poeți cu nume cunoscute). S-a căsătorit cu prințul rus Bagration, descendent al unei vechi familii nobiliare georgiene. Mormântul ei este unul dintre cele mai elegante din curte, cu sculpturi neoclasice.

👑 Prințul Constantin Mihail Șuțu (decedat 1869) Fiul domnitorului Mihail Șuțu, descendent al uneia dintre cele mai influente familii fanariote. Lângă el este înmormântată și soția lui, Ecaterina (decedată 1873).

📚 Moise Nicoară (decedat 1861) Cărturar și militant pentru drepturile românilor din Transilvania. A fost una dintre vocile importante ale luptei pentru emancipare națională în prima jumătate a secolului XIX.

Mai multe personalități legate de Mavrogheni

👥 Familia Filipescu Mai mulți membri ai acestei vechi familii boierești, înrudiți cu familia Mavrogheni, sunt înmormântați aici.

🎨 Horia Bernea (1938-2000) Pictor, artist conceptual și – mai presus de toate – primul director al Muzeului Țăranului Român după revoluție (1990-2000). El este cel datorită căruia muzeul a câștigat în 1996 prestigiosul premiu „Muzeul European al Anului”. Și-a dorit ca ultimul lui drum să fie peste drum de muzeul căruia și-a dedicat ultimii ani din viață. Un gest profund mișcător, pe care îl observ de fiecare dată când trec pe la mormântul lui.

🗿 Constantin Brâncuși (legătură simbolică) Sculptorul nu este înmormântat aici (este la cimitirul Montparnasse din Paris), dar legătura lui cu biserica este una specială. În anii studiilor la Școala de Belle Arte (1898-1902), Brâncuși a fost cântăreț în corul Bisericii Mavrogheni. Era student sărac, iar postul de cântăreț îi aducea un mic venit. În curtea bisericii există astăzi un portret în bronz al sculptorului, realizat de artista Silvia Radu, ca recunoaștere a acestei legături.

„Curierul românesc” și „Regulamentul Organic” – revoluția tiparului din curtea bisericii

Tipografia care a funcționat în curtea bisericii la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX a fost una dintre cele mai importante din spațiul românesc. Nu doar pentru cărțile bisericești pe care le-a tipărit – multe dintre ele păstrate astăzi în Biblioteca Academiei Române – ci pentru două momente esențiale care au schimbat radical România:

📰 1829 – „Curierul românesc” Pe 8 aprilie 1829, Ion Heliade Rădulescu scoate primul număr al Curierului românesc, prima gazetă tipărită în limba română (cu caractere chirilice). Apare săptămânal, mai întâi pe 4 pagini, apoi pe 8. Conține știri politice, recenzii culturale, traduceri literare. Este momentul de naștere al jurnalismului românesc.

📜 1832 – „Regulamentul Organic” Considerat prima Constituție modernă a Principatelor Române. Adoptat în 1831 (Țara Românească) și 1832 (Moldova), sub influență rusească (era perioada protectoratului țarist de după pacea de la Adrianopol). Pentru prima dată în istoria românească, s-a stabilit o structură administrativă modernă: separarea puterilor, un parlament (Adunarea Obștească), un sistem de impozitare clar. Tipărirea lui în limba română, la tipografia Mavrogheni, l-a făcut accesibil intelectualilor români.

🎼 Prima carte de muzică bisericească Tot la această tipografie, Petru Efesiu (un mare psaltist al timpului) a tipărit prima carte de muzică bisericească în limba română. Lucrarea a fost folosită apoi în toate bisericile din Țara Românească pentru standardizarea muzicii liturgice ortodoxe.

Trei „premiere” istorice românești, toate într-un colț de stradă pe care astăzi probabil treci în grabă spre metroul Piața Victoriei.

Hrisovul lui Mavrogheni – mesajul spre noi

Un detaliu emoționant pe care l-am descoperit în arhivele bisericii: în hrisovul prin care a stabilit înființarea complexului în 1787, Mavrogheni a lăsat un îndemn pentru urmași – „Și, după cum noi ne-am trudit și le-am făcut acestea din nou, așa și cei ce vor veni după noi cu drag să păzească cele ce găsesc făcute, spre a se urma și sta în starea lor, fiind spre folosul obștii.”

Nu cred că Mavrogheni și-a închipuit că, după 240 de ani, în 2026, parohia Bisericii Mavrogheni va intra într-un proiect tocmai pentru a păstra spiritul ctitoriei. Și, totuși, asta s-a întâmplat.

„Prima Grădină europeană a Bucureștilor” – proiectul 2025-2026

Pe 24 noiembrie 2025, Arhiepiscopia Bucureștilor a anunțat oficial licitația pentru un proiect ambițios: Amenajarea incintei Bisericii Mavrogheni – „Prima Grădină europeană a Bucureștilor”.

De ce „prima grădină europeană”? Pentru că, la sfârșitul secolului XVIII, grădina pe care Mavrogheni a creat-o aici a fost una dintre primele grădini din București gândită după model european – cu alei amenajate, fântâni decorative, arbori plantați după plan, spații pentru promenadă. Era, practic, parcul public original al Bucureștiului, înainte de Cișmigiu (1854) și înainte ca Parcul Kiseleff (creat în 1832-1843) să se contureze.

Proiectul actual urmărește:

• Refacerea curții bisericii ca spațiu istoric, cu trimiteri vizuale la grădina Mavrogheni
• Punerea în valoare a mormintelor și monumentelor funerare
• Crearea unui parcurs informativ pentru vizitatori
• Refuncționalizarea spațiului ca zonă de pelerinaj cultural, nu doar religios

Pentru cei interesați de detalii, parohul actual al bisericii este preotul Radu Petre Mureșan, care a coordonat proiectul. Lucrările ar trebui să înceapă în 2026 și să se încheie până în 2027, când biserica va sărbători 240 de ani de la sfințirea oficială.

🆕 Cum vizitezi Biserica Mavrogheni în 2026 – informații practice

📍 Adresa: Str. Monetăriei nr. 4, Sector 1, București

🕐 Program de vizitare:

• Liturghie duminicală: 9:00 – 12:00
• Vecernie: 18:00 (zilnic, cu mici excepții)
• Acces în curtea bisericii: deschis în general 7:30 – 19:00
• Acces în interiorul bisericii: în general în timpul slujbelor sau pe timpul zilei – verifică telefonic

☎️ Contact: Pr. paroh Radu Petre Mureșan – 0744.683.569 🌐 Site oficial: bisericamavrogheni.ro

💰 Acces: Gratuit (donațiile sunt binevenite)

🚇 Cum ajungi:

• Metrou: stația Piața Victoriei (M1, M2) – 2-3 minute pe jos
• Autobuz: liniile 282, 783, 304, 178 – stația Piața Victoriei
• Tramvai: liniile care opresc la Piața Victoriei
• Mașină personală: parcare cu plată în zonă, dificil în zilele de lucru
• Pe jos de la Muzeul Țăranului Român: literalmente peste drum, 30 de secunde

📸 Reguli foto/video:

• În curtea bisericii: liber, fără restricții
• În interiorul bisericii: fără bliț, cu respectul cuvenit slujbelor
• În timpul liturghiilor: foarte discret, ideal fără fotografii

👨‍👩‍👧‍👦 Potrivit pentru copii? Da, este un loc foarte liniștit și sigur. Copiii pot alerga prin curte (în afara perimetrului mormintelor). Este o ocazie bună să le povestești despre Brâncuși, despre primele ziare românești, sau despre legenda izvorului tămăduitor.

⏱️ Timp recomandat pentru vizită: 20-30 de minute în curte și interior, plus încă 10-15 minute dacă vrei să citești textele de la mormintele importante.

Combinație culturală: o duminică în jurul Pieței Victoriei

Biserica Mavrogheni este parte din ceea ce poate fi numit „triunghiul cultural Kiseleff” – un set de obiective extrem de apropiate fizic, care merită vizitate împreună:

🕘 09:30 – Cafea pe Calea Victoriei sau în zona Pieței Victoriei 🕙 10:00 – Muzeul Țăranului Român (2 ore – inclusiv expoziția permanentă „Legea creștinească”, redeschisă în 2025) 🕛 12:00 – Pauză de prânz la Clubul Țăranului (operat de echipa La Mama) 🕐 13:00 – Biserica Mavrogheni (30 minute – chiar peste drum) 🕜 13:30 – Muzeul Antipa (1,5-2 ore – ideal pentru familii cu copii) 🕓 15:30 – Muzeul Național de Geologie (1 oră) 🕓 16:30 – Plimbare relaxantă pe Șoseaua Kiseleff (în weekend este parțial pietonalizată)

Cu un buget de aproximativ 80-120 lei/persoană pentru bilete (Mavrogheni e gratuită!) și 100-150 lei pentru masă, ai o zi culturală completă în inima Bucureștiului – și descoperi, pe parcurs, că zona Piața Victoriei este una dintre cele mai dense din punct de vedere cultural din toată Capitala.

Suntem prin anii 1788. București. Nicolae Mavrogheni, fost comandant al flotei otomane, ajuns domnitor în Țara Românească, străbate Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei), într-o trăsură trasă de cerbi. Iar acei cerbi au vârfurile coarnelor poleite cu aur. Extravaganțe cam mari într-un oraș care nu cunoștea pavajul, iar apa era servită la cișmea. Din complexul construit în acei ani de domnitor, se mai păstrează încă Biserica Mavrogheni.

Adevărat, a suferit multe modificări în cei aproape 250 ani, dar duce mai departe tradiția. Se spune că la tipografia de aici a fost imprimată întâia noastră Constituție. Tot aici primul ziar în limba română, cu caractere chirilice – „Curierul românesc”, al lui Ion Heliade Rădulescu. Important reprezentant al pașoptismului și al culturii românești, este înmormântat chiar în fața ușii bisericii.

Întrebări frecvente despre Biserica Mavrogheni

Care este hramul Bisericii Mavrogheni? Hramul oficial este „Izvorul Tămăduirii”, o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului care se prăznuiește în prima vineri după Paști, în Săptămâna Luminată. Sărbătoarea este legată de o legendă bizantină despre un izvor tămăduitor descoperit de viitorul împărat Leon cel Mare.

Cine este înmormântat în curtea bisericii? Cele mai cunoscute personalități sunt: Ion Heliade Rădulescu (primul președinte al Academiei Române), pictorul Horia Bernea (primul director al Muzeului Țăranului Român), prințesa Zoe Bagration (născută Văcărescu), prințul Constantin Mihail Șuțu, cărturarul Moise Nicoară și mai mulți membri ai familiei Filipescu.

Brâncuși a cântat la Biserica Mavrogheni? Da. În anii studiilor la Școala de Belle Arte (1898-1902), Constantin Brâncuși a fost cântăreț în corul bisericii. Era un creștin ortodox practicant, iar postul de cântăreț îi aducea un mic venit suplimentar. În curtea bisericii există un portret în bronz al sculptorului, ca recunoaștere a acestei legături.

Este biserica deschisă turiștilor? Da, atât curtea cât și interiorul sunt accesibile vizitatorilor în orele de program. Recomand vizitele după slujbele duminicale (după ora 12:00) sau în timpul săptămânii.

Există ghid în engleză pentru turiști străini? Nu există un ghid permanent. Pentru grupuri organizate se pot face programări telefonice cu părintele paroh. Plăcuțele explicative din curte sunt în general în limba română, deși există unele bilingve la mormintele importante.

Care este cel mai bun moment pentru vizită? Pentru atmosferă spirituală: la slujba de „Izvorul Tămăduirii” (prima vineri după Paști) sau la una din slujbele duminicale. Pentru fotografii și liniște: în timpul săptămânii, dimineața (10:00-12:00). Pentru atmosfera unei zile pietonale pe Kiseleff: duminica după-amiaza, când șoseaua devine pietonală și combini vizita cu muzeele din zonă.

și mai multe întrebări..

Există ceva de plătit la intrare? Nu. Accesul este gratuit, atât în curte, cât și în biserică. Donațiile sunt binevenite, dar nu obligatorii.

Care este legătura între biserică și Muzeul Țăranului Român? Biserica este literalmente peste drum de muzeu. Pictorul Horia Bernea (1938-2000), primul director al muzeului post-1990, și-a ales să fie înmormântat în curtea bisericii pentru a fi „aproape de muzeul lui iubit”. Combinarea celor două vizite este obligatorie pentru cine vrea să înțeleagă context cultural complet al zonei Piața Victoriei.

Se pot face nunți și botezuri? Da, biserica funcționează ca biserică parohială normală. Pentru programarea slujbelor (botez, cununie, pomenire) este necesară contactarea preotului paroh.

Ce este proiectul „Prima Grădină europeană a Bucureștilor”? Un proiect lansat oficial în 2025 prin licitație publică, având ca scop reamenajarea curții bisericii ca spațiu istoric – inspirat de grădina originală creată de Mavrogheni la sfârșitul secolului XVIII, considerată una dintre primele grădini din București gândite după model european. Lucrările vor începe în 2026.