Muzeul Național de Istorie a României - Redescoperim Bucureștiul

Muzeul Național de Istorie a României – Redescoperim Bucureștiul – Ep.6

Sâmbătă, zi ploioasă, am rămas în București și nu voiam să stau toată ziua în casă..dar nici să mă plimb prin oraș sau prin parcuri pe așa vreme nu merge. Mă gândeam la o vizită la Palatul Parlamentului sau la Muzeul Național de Istorie a României, pe care nu le mai vizitasem cam de prin anul I de facultate, iar Sorina niciodată.. și până la urmă am hotărât să mergem la muzeu.

Localizare și istoric

Aflat la ”începutul” Căii Victoria, vizavi de Palatul C.E.C și având centrul vechi în spate, Muzeul Național de Istorie își are sediul în fostul Palat al Poștelor, ridicat pe un loc, bineînțeles, încărcat de istorie.

La începuturile Bucureștiului, pe aceste locuri se afla cea mai veche mahala din oraș, numită Vatra Bălăcenilor, unde este ridicată o biserică în 1654. Domnitorul Constantin Brâncoveanu confiscă însă locul, dărâmă casele și construiește un han, numit Hanul Constantin Vodă, care este distrus aproape în totalitate de incendiul din 1847. În anii ce au urmat s-au ridicat aici numeroase bodegi, barăci, printre care și un teatru și un circ. În anul 1892 se hotărăște ca aici să fie ridicat noul Palat al Poștelor, construit după modelul celui din Geneva. La începutul sec.XX clădirea era gata și Bucureștiul dispunea de cea mai modernă instalație de telefonie din Europa. Clădirea desfășurată pe o suprafață de 10.000 mp și patru niveluri, construită în stil neoclasic cu influențe germane, avea să îi fie schimbată destinația în 1972 când Partidul Comunist a decis să deschidă aici cel mai mare muzeu de istorie din România.

Vizita și expozițiile

Pe lângă expozițiile permanente există și unele temporare, prezente pentru câteva zile, săptămâni sau luni, pe diverse tematici. În acestă perioadă avem expusă ”România în marele război”, prezentată aici până la 15 martie 2017. Prea multă informație nu pot prezenta și poate nici nu are rost, însă am destul de multe poze pe care le consider interesante, așa că am postat un articol separat la categoria evenimente.

Expozițiile permanente sunt aranjate în ordine cronologică, principalele puncte de atracție fiind sala Columnei lui Traian, unde este expusă copia celei de la Roma, cât și sala Tezaurului istoric. Columna prezintă poate primul capitol al formării poporului român, și este cu atât mai mare mândria deoarece este unul dintre cele mai bine păstrate monumente ale Antichității, originalul fiind amplasat în forul lui Traian din Roma încă din anul 113. Unii cercetători consideră columna ca fiind primul film din istorie, întrucât basoreliefurile sculptate, cu 155 scene și peste 2500 de figuri prezintă pas cu pas firul războiului dintre romani și daci, petrecut la începutul anilor 100 d.Hr. Dintre zecile de popoare cucerite de imperiu, doar cel dac a avut onoarea de a apărea pe un monument de o asemenea anvergură, lucru care denotă un respect imens pe care Traian l-a avut față de poporul dac.
Scenele sunt sculptate în ordine cronologică, începând de la primul război daco-roman din 101-102, la pacea de scurtă durată și contruirea podului peste Dunăre, până la al doilea război din 105-106, predarea dacilor și scena sinuciderii Regelui Decebal.

Columna lui Traian (Muzeul Național de Istorie)

Ideea de a avea o copie a Columnei lui Traian în România este una mai veche, inițial dorindu-se a se ridica una într-o piață bucureșteană. Această reproducere la scară naturală a fost facută la Roma, între anii 1939 și 1943, însă a fost adusă în țară abia în 1967, din pricina cotextului politic din timpul și după cel De-al Doilea Război Mondial. Mulajele au fost însă făcute pentru a fi prezentate într-un cadru muzeal și nu într-o piață publică, așa cum se dorea inițial.

Călătoria împăratului Traian pe Dunăre

Sinuciderea Regelui Decebal

Poate cea mai interesantă parte a muzeului o reprezintă sala Tezaurului Istoric, care potrivit unora, adăpostește obiecte cu o valoare totală de peste jumătate de miliard de euro. În aceată sală sunt expuse peste 3000 de piese, realizate din metal și pietre prețioase aparținând unor civilizații care au existat pe teritoriul actual al țării, sau al unor personalități istorice.

Pe teritoriul României au apărut printre primele manifestări ale prelucrării aurului de pe continentul european, această îndeletnicire având rădăcini încă din mileniile V-IV i.Hr. Cum religia a fost un factor important pentru umanitate încă din cele mai vechi timpuri, aceasta a avut o influență decisivă asupra orfevrăriei. Între cele mai importante obiecte descoperite sunt pandantivele din mileniul V i.Hr, din Traian, Gumelnița și Balaci, sau idolii antropomorfi găsiți la Moigrad. În județele Galați și Ialomița au fost descoperite numeroase podoabe (mărgele, cercei, inele sau brățări) din aur, aparținând probabil unor căpetenii. Cu trecerea timpului metodele de lucru s-au îmbunătățit iar operele rezultate s-au cizelat, drept exemplu spada și pumnalele de la Perșinari (sec.XVII i.Hr), falerele din tezaurul Ostrovu Mare (sec. XV i.Hr), sau vase, coliere și brățările spiralate de la Hinova (sec. XII i.Hr).

Pentadent (stanga), Idol antropomorf (dreapta) – tezaur Moigrad, mileniul IV i.Hr.

Perioada traco-getică și grecească se remarcă deja prin utilizarea unor motive zoomorfe, lucru observat cel mai bine la cultura Cucuteni din Jud.Iași, dar și în Dobrogea, puternic influențată de coloniile grecești. Unele dintre cele mai interesante obiecte care provin din această perioadă sunt Rhydonul (Poroina Mare, Jud. Mehedinți, sec. al III-lea i.Hr), și coiful princiar getic din Coțofenești (sec. IV-III i.Hr).
În secolele II-I i.Hr, la Sarmizegetusa au fost uneltite faimoasele brățări dacice, din aur masiv, care au fost descoperite recent și care au fost cu greu readuse în țară, după ce au fost furate și răspândite în toată lumea.

Brățări dacice (Muzeul Național de Istorie)

Coif princiar getic

Din perioada romană se disting podoabele, în principal confecționate din aur, sau bronz și argint cu urme de aurire. Majoritatea obiectelor găsite sunt asemănătoare cu cele descoperite în alte regiuni care au aparținut imperiului, și provin din sec.II-III d.Hr. Se evidențiază prin pietrele prețioase sau semiprețioase, deseori sculptate cu reprezentarea unor zeități.

În secolele ce au precedat perioada mai sus menționată, adică în timpul Imperiului Roman Târziu și a migrațiilor încep să apară motivele creștine, precum cruciulițele găsite la Histria și Cluj-Someșeni (sec. V-VI).

Urmează poate cel mai cunoscut și mai frumos tezaur descoperit momentan în România, mai precis cel de la Pietroasa, celebru sub numele de „Cloșca cu puii de aur”. Celebru atât datorită frumuseții și a detaliilor sclipitoare, dar poate mai mult decât atât din cauza istoriei sale zbuciumate, reprezintă unul dintre punctele de atracție ale muzeului. În 1837 au fost descoperite 22 de piese, dintre care autoritățile au putut recupera doar 12, lucrate doar din aur și pietre prețioase, cu o greutate totală de aproximativ 19kg.

Să facem un mic istoric, doi țărani au descoperit tezaurul în 1837 în urma unor săpături, după care au vândut toate piesele unui negustor pe nume Verussi, care din dorința de a le transporta mai ușor le-a lovit cu toporul pentru a le compacta. Piesele deteriorate, sau mai bine zis cele care au mai rămas, au fost recuperate de stat și recondiționate în 1867, cu ocazia unei expoziții internaționale la Paris. După doar 8 ani tezaurul este furat și deteriorat din nou, iar în 1884 trece printr-un incendiu, fiind aruncate pe geam pentru a fi salvate. În același an sunt recondiționate pentru ultima dată, la Berlin. În 1917 este trimis la Moscova împreună cu tot tezaurul românesc, de unde este întors abia în 1956. Din 1972 este expus la Muzeul Național de Istorie a României.

Platoul din tezaurul Cloșca de Aur

Cel mai masiv obiect este un platou de aur, de peste 7,5kg, rupt însă în 4 bucăți imediat după descoperire. O cană din aur masiv, de 37cm înălțime, dar și superba pateră, bogat ornamentată și cu o statuetă în partea centrală a vasului vă vor atrage de asemenea atenția. Bineîntețeles, cele 3 fibule care dau numele tezaurului, și anume fibula mare – „cloșca” și cele două fibule mici -„puii” sunt în centrul atenției.

Patera – tezaur Cloșca cu puii de aur

Fibula mare sau „Cloșca” (Muzeul Național de Istorie)

Urmează perioada domnitorilor români, care scoate în evidență podoabe ale conducătorilor statelor de pe actualul teritoriu românesc, descoperite în general în mormintele acestora, dar și numeroase obiecte prețioase ce aparțineau bisericii și mai-marilor acesteia.

Tetraevangheliar cu coperțile ferecate în aur- Mănăstirea Horezu

Mitră arhiepiscopală, ce a aparținut Mitropoliei Țării Românești

Din anii 1800-1940 provin cele mai rafinate și mai strălucitoare obiecte expuse, fiind piese ce au aparținut în mare parte familiei regale. Între cele mai importante exponate sunt: coroanele Reginei Elisabeta (1881), a Reginei Maria (1922), buzdugane ce au aparținut Regelui Ferdinand și Carol al II-lea, dar și bijuterii ca diadema cu briliante și diamante, bijuterii cu smaralde (ex.”smaraldul României” ce are 105,85Kt),bijuterii cu rubine, între care o brățară Cartier, un pandantiv din platină cu topaz de 38Kt.

Coroana Reginei Elisabeta (Muzeul Național de Istorie)

”Smaraldul României”- central-105,85Karate; sus:pandantiv din platină cu topaz 38Kt

Diademă cu briliante – stânga, broșă cu perle – centru,diademă Art Deci – dreapta

Coroana purtată de regina Maria la încoronarea de la Alba Iulia

Ca și impresie generală, cu siguranță merită o vizită pentru a vă putea face o idee despre gândirea dar și modul de prelucrare a materialelor în decursul istoriei pe teritoriul nostru. Însă mi-aș dori ca pe viitor muzeul să fie mai interactiv și mai atractiv din punct de vedere al exponatelor..dacă este făcut un pic la pas, în 20 minute maxim este gata.

Istoria nu înseamnă doar obiecte prețioase sau unelte confecționate în urmă cu 5000 de ani. Istoria României înseamnă pe lângă daci și romani, care să spunem că a fost acoperită prin sala Columnei și Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, ocupațiile otomane și ungare, războaiele de independență sau mondiale, despre care nu găsești un rând. Istoria României înseamnă și Alexandru Ioan Cuza, regalitatea (nu doar prin expunerea bogăției sale), sau comunismul. Trecutul nostru, și cu bune și cu rele ar trebui redat amplu, iar muzeul să fie precum o carte de istorie, cu toate capitolele sale.

Program de vizitare: Luni – Marți: închis; Miercuri – Duminică: 10:00 – 18:00
Tarif unic: 7 lei