După vizita la Curtea Veche am pornit spre Muzeul Național de Istorie, însă până acolo, la intersecția străzilor Stavropoleos și Poștei am dat de o bijuterie a Bucureștiului – Biserica Stavropoleos. Bine, nu am dat acum peste ea, am mai trecut prin zonă, i-am făcut câteva poze însă nu am intrat niciodată în interior, sau măcar în curte să văd ce mai ascunde.

Deși am foarte multe articole despre biserici și mănăstiri, din Bucovina, Maramureș, din Oltenia sau din alte țări, nu pot spune că sunt neapărat extra-religios, deși nu vreau să intru în această sferă a discuției, ci mai degrabă sunt pasionat de istoria acestor lăcașuri.

Și cum poporul român este unul creștin, iar mai toți conducătorii noștri ne-au lăsat astfel de monumente, asta vă prezint și eu… și dintre toate bisericile din București aceasta mi se pare cea mai frumoasă!

Biserica Stavropoleos

Micuța dar superba biserică a fost construită în anul 1724 de către un călugăr grec, Ioanichie, venit de la Mănăstirea Gura, din Epir- Grecia. Acesta și-a dorit să ridice în centrul orașului un han cu biserică, așa cum se obișnuia în București în perioada respectivă.

De fapt majoritatea bisericilor sau mănăstirilor bucureștene din secolul al XVIII-lea aveau alături un han, care ajuta la suplimentarea veniturilor, exemple fiind Mănăstirile Colțea (care se află încă la Universitate), Sf.Spiridon (demolată), Biserica Sărindar (actual Cercul Militar), Biserica Zlătari (situată în apropiere, pe Calea Victoriei), etc.

La doi ani după ridicarea bisericii, călugărul Ioanichie este numit Mitropolit al Stavropolei, de la care avea să se tragă și numele noului lăcaș – Stavropoleos. În curtea bisericii sale avea să fie înmormântat în 1742, la vârsta de 61 de ani.

Coloanele mai în detaliu

Privită din exterior, biserica oferă detalii extraordinare precum coloanele din piatră cu influențe maure, bogat ornamentate, care sprijină arcadele cu motive orientale. Curtea bisericii, la fel de mică și cochetă a fost amenajată de arhitectul Ion Mincu la începutul secolului XX, împreună cu Turnul Clopotniță.

Biserica a suferit mai multe daune în decursul timpului, provocate de trecerea timpului, de cutremure sau de nepăsare. Cea mai importantă restaurare este cea de care am amintit anterior, la începutul sec. XX de unul dintre marii arhitecți români, Ion Mincu.

Cu toate acestea, din întregul complex original, cel care cuprindea și hanul a mai rămas doar mica biserică. În curtea bisericii puteți vedea și fragmente de frescă, elemente de arhitectură sau pietre funerare ce au fost recuperate după demolarea bisericilor din centrul vechi în perioada comunistă.

Curtea interioară (Biserica Stavropoleos)

Intrat în biserică simți îndată mirosul de tămâie și lemn, iar interiorul mic și întunecat este luminat în cea mai mare parte doar de flăcările lumânărilor, care scot la iveală icoanele și iconostasul aurit, cu aceleași motive vegetale, prezente și în exterior.

Pictură interioară (Biserica Stavropoleos)

Iconostasul

Intrarea în biserică este gratuită, așa că nu stați pe gânduri și vizitați interiorul chiar și pentru câteva minute. Din nou am fost surprins plăcut să văd, în cele 10-15 minute cât am stat acolo, 3-4 grupuri mari de turiști străini care se îngrămădeau în micuța curte a bisericii pentru a prinde un cadru bun pentru poză.

La câțiva pași distanță, în direcția Muzeului Național de Istorie, se află unul dintre cele mai celebre localuri bucureștene, Caru’ cu Bere, despre care poate voi scrie un articol separat.