În urmă cu ceva timp am scris un articol despre Transfăgărășan, „The best driving road in the world”, așa cum l-au numit cei de la Top Gear.

Eram de părere și încă sunt că Transfăgărășanul este mai frumos decât Transalpina, datorită numărului mai mare de obiective turistice – Lacul Bâlea, Cascada Bâlea, Barajul Vidraru, Cetatea Poienari – și parcă drumul este mai frumos, curbele mai spectaculoase.

Totuși nu am apucat să scriu mai multe detalii despre Transalpina, poate și pentru că am reușit să o termin cap-coadă o singură dată, pentru că în general am vizitat zona iarna, când drumul este deschis doar până la Rânca.

Dacă nu mă înșeală memoria, cred că Transalpina a fost deschisă (parțial, pe risc propriu, în regim de șantier, pentru că oficial nici acum nu este deschisă pe toată lungimea) prin 2010–2011. Prima dată când am venit aici este și singura dată când am făcut drumul complet, de la Novaci până în Săliște din Jud. Alba și de acolo mai departe.

Atunci, vara anului 2012, am rămas cazat o noapte în Rânca și am vizitat pentru prima dată stațiunea… ce era de vizitat într-o stațiune montană în toiul verii? Am dat câteva ture și am oprit la o palincă într-unul dintre puținele restaurante deschise atunci.

Între timp am mai venit în Rânca de câteva ori, însă iarna – prin februarie 2013, când ne-am cazat în Novaci, iar ultima dată de Revelionul 2016, când am fost cazați în Polovragi. Despre alte obiective din zonă, precum Biserica și Peștera Polovragi sau Peștera Muierii, de asemenea situate în zonă, am scris în alte articole.

Porțiune de drum între Rânca – Obârșia Lotrului (2012)

Date tehnice: ce este, de fapt, Transalpina?

Primul lucru care trebuie spus despre Transalpina: este cea mai înaltă șosea din România și din întreg lanțul Munților Carpați. Ajunge la altitudinea de 2.145 m în Pasul Urdele, unde ești la propriu cu capul în nori și poți vedea Vf. Păpușa de sus.

Drumul național DN67C are o lungime oficială de 148 km (mai exact 147,705 km conform normativelor în vigoare) și leagă Novaci (județul Gorj) de Sebeș (județul Alba), traversând Carpații Meridionali de la sud la nord.

Ultima îmbulgărire pe 2015 – Transalpina, sector Novaci- Rânca

Primul lucru care trebuie spus despre Transalpina: este cea mai înaltă șosea din România și din întreg lanțul Munților Carpați. Ajunge la altitudinea de 2145m, în Pasul Urdele, unde ești la propriu cu capul în nori și poți vedea Vf.Păpușa de sus.

🆕 Date tehnice oficiale (DN67C)

Caracteristică	Valoare
Lungime totală	147,705 km
Lungime sector montan	75,6 km
Lățimea carosabilului	7,00 m
Altitudine maximă	2.145 m (Pasul Urdele)
Lungime totală serpentine	~1.980 m
Curbe fără vizibilitate	375
Sectoare cu declivitate >6%	337
Viteza maximă admisă	30 km/h
Tonaj maxim admis	7,5 tone
Județe traversate	4 (Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba)
Arii naturale protejate traversate	5

Deasupra norilor

Cel mai spectaculos sector este între Rânca și Obârșia Lotrului – aproximativ 20 km de „șosea de creastă” în județul Vâlcea, unde drumul trece la nici câțiva metri de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m) și Iezer (2.157 m). De menționat că Pasul Urdele este la 2.145 m, dar vârful Urdele din apropiere depășește 2.200 m – deci chiar și din mașină te afli practic la nivelul crestei alpine.

Pe toată lungimea sa, Transalpina traversează cinci masive muntoase: Parâng, Lotrului, Latoriței, Cindrel și Șureanu – o diversitate de peisaj care explică de ce 148 km înseamnă minimum 3–4 ore de condus, nu mai puțin.

Peisaj din Rânca (feb.2013)

Istoria Transalpinei – 2.000 de ani de drum

Originile romane și „Poteca Dracului”

Chiar și numele spune totul: Transalpina este un termen latin folosit în documentele vechi ale Țării Românești, cu sensul de „țara de dincolo de munți” – văzut, bineînțeles, din perspectiva latinofonilor din sud. Se spune că Transalpina are origini romane, că armatele lui Traian au mărșăluit pe aici pentru a ajunge mai ușor la Sarmizegetusa, prezentată în unele surse istorice ca „Coridorul IV strategic roman”.

Adevărul este că originile exacte sunt disputate. Unele surse atribuie construcția romanilor, altele germanilor din Primul Război Mondial, iar altele localnicilor de la finele secolului XVIII – începutul secolului XIX. Cert este că timp de secole drumul a fost folosit de ciobani care plecau cu oile în transhumanță spre Dunăre și câmpiile Munteniei, pe o potecă cu o reputație aproape mitologică printre localnici, numită „Poteca Dracului” – sugestiv pentru cât de primejdioasă era traversarea.

Carol al II-lea și „Drumul Regelui”

Un moment cert este cel din anii ’30. La inițiativa Regelui Carol al II-lea, Transalpina a fost pietruită și reabilitată, drumul fiind inaugurat oficial în 1935 (unele surse indică 1938). La festivitatea de inaugurare a fost prezentă familia regală, inclusiv viitorul Rege Mihai I. Regele Carol a traversat personal întreaga șosea la bordul unei mașini. De atunci, Transalpina a primit și denumirea populară de „Drumul Regelui” – un titlu pe care îl poartă cu mândrie și astăzi.

Interesant de știut: în 1731, autoritățile austriece de la Viena intenționau deja să construiască un drum transcarpatic pe acest traseu, dovadă că importanța strategică a trecătorii era știută de mult.

Al Doilea Război Mondial și uitarea

Ulterior inaugurării, drumul a fost reabilitat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când zona a dobândit din nou importanță strategică. Apoi a urmat exact ce am descris deja: uitarea. Autoritățile comuniste nu l-au inclus niciodată printre prioritățile de infrastructură, iar deceniile au trecut lăsând Transalpina să revină la condiția de potecă pietruită, inaccesibilă pentru autoturisme obișnuite.

Probabil că această neglijare a fost o binecuvântare în deghizare – zona și-a păstrat un specific sălbatic și mai natural decât Transfăgărășanul, care a beneficiat de atenția regimului Ceaușescu.

Anecdota Ceaușescu – Transfăgărășanul ca răspuns la Transalpina

O poveste bine documentată spune că Nicolae Ceaușescu a ordonat construcția Transfăgărășanului (DN7C) tocmai pentru a depăși Transalpina – neliniștit de faptul că un drum existent, legat de Casa Regală, era cel mai înalt din România. Între 1970–1974, zeci de mii de soldați și muncitori au construit Transfăgărășanul în ritm de forță, cu un cost uman semnificativ. Ironia istoriei: Transfăgărășanul atinge maximum 2.042 m (în Pasul Bâlea), rămânând cu 100 de metri mai jos decât rivalul său „regal” de pe Transalpina.

Asfaltarea modernă – 2008–2015

Abia în 2008–2009 au început lucrările de asfaltare, cu un buget colosal de 385 de milioane de euro – adică aproximativ 2,6 milioane de euro/km, o sumă enormă față de orice justificare economică reală pentru un drum utilizabil maxim 6 luni pe an. Contractul a mers în proporție de 67% la o singură firmă, Romstrade, al cărei patron a ajuns ulterior în dosare penale. Nici acordul de mediu nu a existat – ANPM a confirmat că lucrările s-au derulat ilegal, iar avizul nu a mai putut fi emis retroactiv. Specific românesc, cum am spus deja în articolul din 2016.

Totuși, în proporție de ~99% drumul a fost asfaltat. Pe 15 august 2015, Transalpina a fost deschisă oficial circulației rutiere pe ultimul tronson (Rânca–Obârșia Lotrului), menținând regimul juridic de „drum în lucru, circulație pe risc propriu” – statut care pare să fie definitiv în România.

Dacă la schiuri nu mă încumet, testez pârtia mică la săniuș

Transalpina vara – experiența completă

Pe timp de vară, Transalpina este deschisă între mijlocul lunii mai și mijlocul lui octombrie (exact în funcție de condițiile meteo din an în an). Sectorul alpin (Rânca–Curpăt) se închide noaptea, între orele 21:00 și 07:00.

Principalele obiective de pe traseu (de la Novaci spre Sebeș)

Novaci (județul Gorj, 660 m) – punct de plecare dinspre sud. Un orășel liniștit pe Oltul de Sus, nimic spectaculos în sine, dar ultima oprire pentru plin de carburant și aprovizionare cu mâncare și apă.

Rânca (~1.600 m) – prima stațiune majoră, detaliată mai jos.

Pasul Urdele (2.145 m) – punctul culminant al drumului. Dacă ajungi pe vreme bună, panorama este copleșitoare – creste alpine la 360°. Dacă e ceață sau nori joși (fenomen frecvent chiar și în iulie–august), ești literalmente deasupra norilor. Ambele variante sunt spectaculoase în felul lor.

Obârșia Lotrului – nod rutier la intersecția cu DN7A, la ~1.400 m altitudine. Punct de reper și loc de popas pe malul unui lac de acumulare.

Lacul Oașa (1.560 m, județul Alba) – un lac de acumulare superb, înconjurat de păduri și munți, pe sectorul nordic al drumului. Ideal pentru o pauză lungă cu priveliști reflectate în apă.

Lacul glaciar Gâlcescu (~1.950 m) – cel mai întins iezer glaciar din zona Gorjului (230 m lungime, 165 m lățime, adâncime maximă 10 m, suprafață 3,2 ha). Populat natural cu pești, aflat în rezervație naturală. Nu se ajunge la el direct din șosea – necesită o scurtă drumeție de la Rânca, dar merită din plin.

Sebeș (județul Alba, ~250 m) – capătul nordic al drumului, un oraș cu o cetate medievală bine conservată, dacă ai timp să faci o escală.

Peisaj din Rânca – 1 ianuarie 2016

Stațiunea Rânca – inima Transalpinei

Principalul obiectiv turistic al Transalpinei rămâne stațiunea Rânca – situată la ~1.600 m altitudine în Munții Parâng, în județul Gorj, la aproximativ 20 km de Novaci. Este stațiunea la cea mai mare altitudine din România, un record pe care îl deține cu mândrie față de Sinaia, Poiana Brașov sau Predeal.

Rânca în 2026 față de Rânca în 2012

Prima dată când am venit, în vara lui 2012, Rânca era o colecție rară de pensiuni și restaurante, mai mult o stație de popas decât o stațiune propriu-zisă. Astăzi este cu totul altceva. S-au construit zeci de hoteluri, pensiuni, restaurante și baruri, infrastructura s-a modernizat vizibil, iar domeniul schiabil s-a extins semnificativ.

Pârtii de schi în Rânca

La prima vizită din 2012 erau 4 pârtii cu teleschi. Acum Rânca dispune de 7 pârtii (5 omologate de Ministerul Turismului):

• Muntele Cornesu: pârtiile M1 (650 m, ușoară, cu nocturnă), M2 (500 m, medie), M3 (710 m, medie), M4 (350 m, medie)
• Muntele Păpușa: pârtia Rânca 1 / L1–3 (910 m, ușoară), L2–1 (606 m, ușoară)

Pârtiile sunt deservite de teleski, telescaun cu 4 locuri și babyski. Program pârtii: 09:30–16:00 (nocturnă pe M1 până la 21:00).

Nu sunt eu mare fan al sporturilor de iarnă – m-am dat doar cu sania pe pârtia mică de la intrarea în stațiune și a fost foarte bine și amuzant. Dar cine vrea să schieze are acum opțiuni serioase la Rânca, mult mai multe decât în 2012 când am stat prima oară cu o palincă în mână.

Rânca vara

Mult prea puțin promovată vara față de iarnă, Rânca oferă totuși câteva lucruri memorabile în sezonul cald. Drumeții pe Muntele Păpușa și spre Lacul Gâlcescu, plimbări pe platoul alpin cu vedere 360°, sau pur și simplu aerul curat de la 1.600 m pe vreme de caniculă în Oltenia – toate acestea sunt motive serioase de vizită. Restaurantele și pensiunile oferă mâncăruri tradiționale gorjenești excelente.

---

Transalpina este închisă pe durata iernii pe sectorul alpin. Porțiunea Rânca–Obârșia Lotrului este acoperită cu zăpadă peste 6 luni pe an, în general din noiembrie până în mai, perioadă în care este interzisă circulația cu autoturisme. Drumul până la Rânca dinspre Novaci este deschis pe toată perioada anului, deci nu trebuie să vă gândiți de două ori dacă doriți să faceți vacanța de iarnă la Rânca.

---

Campionatul Național de Viteză în Coastă – Rânca

Un eveniment mai puțin cunoscut marelui public: în fiecare an, în septembrie, pe serpentinele spectaculoase ale sectorului Novaci–Rânca se desfășoară o etapă a Campionatului Național de Viteză în Coastă – una dintre cele mai frumoase și tehnice etape ale campionatului din România. Dacă ajungi în zonă în acea perioadă și prinde week-end-ul de concurs, e o experiență în plus față de simpla traversare a drumului.

Pe înserat, porțiune drum Rânca -Novaci, 1ianuarie2016

Transalpina vs. Transfăgărășan – comparație sinceră

Cum am spus de la bun început, consider Transfăgărășanul mai spectaculos ca experiență totală – Lacul Bâlea, cascada, cetatea Poienari, Barajul Vidraru, toate pe același drum, sunt greu de egalat. Dar Transalpina câștigă la câteva capitole importante:

Transalpina câștigă la:

• Altitudine maximă: 2.145 m vs. 2.042 m pe Transfăgărășan
• Sălbăticie și autenticitate: mai puțin „turistificat”, mai aproape de natura pură
• Numărul de arii protejate traversate: 5
• Conectare cu o stațiune de schi funcțională (Rânca)
• Sezonul mai lung de schi în zona Rânca

Transfăgărășanul câștigă la:

• Densitate obiective turistice pe traseu
• Spectaculozitate vizuală a culoarului (Lacul Bâlea, Cascada Bâlea)
• Notorietate internațională (Top Gear)
• Infrastructure mai bine dezvoltată la capete

Concluzia mea: dacă ai timp pentru unul singur, alege Transfăgărășanul. Dacă ai deja câteva zile în Oltenia sau vii dinspre Târgu Jiu (de la Brâncuși!), Transalpina este o alegere excelentă și complementară.

---

Informații practice pentru 2026

Cod drum: DN67C
Traseu: Novaci (jud. Gorj) → Rânca → Obârșia Lotrului → Lacul Oașa → Sebeș (jud. Alba)
Lungime totală: 148 km
Timp minim de traversare: 3–4 ore (fără opriri)
Timp recomandat (cu opriri): 5–6 ore sau o zi întreagă

Program deschidere 2026:

• Sector alpin (Rânca–Curpăt): mai–octombrie, doar ziua (07:00–21:00)
• Sector Novaci–Rânca: deschis tot anul
• Verifică starea în timp real înainte de plecare – drumul poate fi închis temporar și în sezon din cauza condițiilor meteo extreme

Restricții de circulație:

• Viteză maximă: 30 km/h pe sectorul montan
• Tonaj maxim: 7,5 tone
• Nu sunt copertine antiavalanșă – atenție sporită primăvara devreme

Sfaturi practice:

• Plinul de carburant la Novaci (dinspre sud) sau Sebeș (dinspre nord) – pe traseu nu sunt benzinării
• Haine de schimb obligatorii, chiar și vara – temperatura poate scădea dramatic în Pasul Urdele
• Apa și mâncarea: ia cu tine mai mult decât crezi că ai nevoie
• Fotografii: oprire sigură în zonele de belvedere amenajate, nu în curbele fără vizibilitate (375 la număr!)
• Weekend-urile de vară = aglomerație mare. Recomand zilele de săptămână dimineața devreme pentru o experiență liniștită